La Belle Époque - film 2019

Cinematografia înseamnă mult pentru tine?

 Pentru mine este o lume întreagă, o călătorie, o experiență unică, o formă de artă.  Da, uneori mă uit și la comedii, doar pentru a mă relaxa, dar în restul timpului caut capodopere cu plăcere și sunt fericit ca un copil când le găsesc.

 A spune că m-am ridicat la acest film înseamnă să nu spui nimic!  În două ore nu ai timp să te plictisești nici măcar o secundă.  Toată gama de sentimente, de la regret la râs.  Dar mai întâi lucrurile.

 Talentatul caricaturist nu mai este tânăr, șomer și deprimat.  Soția lui este adeptă a tot ceea ce este nou, nu vrea să îmbătrânească.  Conduce un Tesla, stă pe Internet, meditează cu ochelari de realitate și doarme cu pacientul ei, desigur mai tânăr decât ea.  Ar părea o dramă obișnuită de familie, plictisitoare.  DAR!  Artistul primește un bilet la trecut, șansa de a reveni la momentele fericite.  Și nu este vorba despre mașina timpului, ci despre magia cinematografiei.

 O companie este specializată în recrearea oricărei epoci.  Și nu, nu practic, ci cu o scară, inclusiv peisaje, actori, sunete și chiar mirosuri într-un studio de film adevărat!  Soția îl dă afară pe artist afară din casă și își dă seama că nu este nimic de pierdut, este timpul să profităm de darul fiului și să ne cufundăm în acele zile fericite când el și soția lui tocmai s-au întâlnit și au fost nebuni unul de celălalt.  Dar, în loc să fie trist, se îndrăgostește de o tânără actriță ... care la rândul ei este împărțită între el și tânărul regizor.

 Actori. Nu există întrebări de urmat, nici una.  Bravo!

 Zest / Moral.  Să fiu aici și acum.  Să-l iubești pe celălalt așa cum este, nu amintirile despre el.  Trăiri.  Creați.  Face greșeli.  Scuza.  Ierta.  Fii tu însuți.

 Cred că în acest film fiecare își va găsi propriile nuanțe, sunt un milion aici.  Asta e frumusețea.  Nici o recenzie nu va transmite această magie, trebuie doar să te uiți.  Dacă nu ați văzut încă acest film, vă invidiez atât de mult.

P.S În ce an, luna, zi sau ora te-ai întoarce tu? 

Film de Arta

 

500 Days of Summer  (2009)

# 282 

 

Vrau un playlist nou

Mii dor de vara 2014 cind l-am cunoscut pe    Coldplay,
  Nico & Vinz,
  Lost Frequencies,
  pe Duke dumond - I Got U că cind ma uitat la videoclip visam cu ochii deschisi,
  pe Calvin Harris - Summer, într-adevăr a fost cintecul verii și nu doar în acel an
P. S. Nu demult am aflat ca în acest videoclip sa film și Jason Statham actorul meu preferat pe atunci
  pe John Newman,
  Mr. Probz,
  Tove Lo
  Mike Posner - I Took A Pill In Ibiza 😍 Aveam o piesă preferată nici nu reușeam sa ma plictisesc de ea și apăreau alte piese, multe piese preferate în acelaș timp, pur și simplu ORGAZM
  Sia,
  LP,
  Felix Jaehn,
  Cheat Codes - SEX 😏
  Alexander Rybak - Kotik  😀 Но для тебя, я сдвину горы, осушу моря, мой котик, котик, котик, котик
 Lidia Buble - Noi Suntem La Fel 🤐
  Wiz Khalifa,
  The Weeknd,
  Avicii,
  Flo Rida,
  Ed Sheeran, 😊
  Bob Singlar și mulți alții..
După muzica care o ascultam și cind am intilnit acest playlist, parca ma simțeam într-o alta lunea. Nustiu, duc dorul de starea care o aveam atunci.

Cred ca sunt foarte norocos ca am avut ocazia sa intilnesc oameni minunați, sa petrec momente de neuitat.


                             Mulțumesc!

Film "С любовью, Рози 2014

Valentina!

Honig im kopf - film 2014

Mi-a plăcut foarte mult filmul, vă sfătuiesc să îl urmăriți.  El este foarte vital, au fost momente în care am plâns, au fost momente în care m-am bucurat din suflet pentru bunicul și în special pentru nepoata, au fost câteva momente când a fost chiar amuzant.  Și pare mai mult adevărul vieții decât ficțiunea și te face să te gândești la multe lucruri.  Cum nu trebuie să te comporți, pentru că vom îmbătrâni mai devreme sau mai târziu, iar copiii și nepoții noștri ne pot trata în viitor în același mod.
                     

Călătoria in timp - James Gleick

Cind viitorul se intilneste cu trecutul, viitorul are avantajul in materie de cunoștințe.

Время, любовь и смерть

Un alt film care mi-o plăcut mult. Aici mai puțină melodrama și mai multă acțiune.

Are you happy today?

Filmul preferat la moment

                           Five Feet Apart

Nu va uitati la acest film, e prea trist, prea interesant! Rău ca acum doar la cinema po să-l vezi, ca las privi încă odată 

Pentru că visul meu ești tu

- Spune-mi, care este visul tău? 

- Să te am alături pentru totdeauna. Iar visul tău care e? 

- Să fim fericiți în al tău "totdeauna".

 Iubirea adevărată se întâlnește doar o dată în viață și se simte imediat. Se simte prin nopți nedormite, prin gânduri frumoase și zâmbete fermecătoare, prin zile nemaipomenit de frumoase... dar cel mai important, iubirea adevărată se simte în adâncul sufletului nostru.

 Noi suntem conștienți de sentimentele și emoțiile noastre. 

 În majoritatea cazurilor, iubirea adevărată se întâlnește după mii de greșeli și dureri copleșitoare, după semnificații incorecte de iubire și vise înfrânte. Iubirea adevărată nu e numaidecât prima. Cea dintâi e o euforie ce poate dura o vară sau chiar și întreaga vieții transformându-se în acest mod într-o iubire adevărată. 

Cea adevărată e mai mult decât atât. Cea adevărată e eros și thanatos. 

Ea ne poate da sens vieții, dar ne poate da și motiv de a nu o mai dori. 

Însă e un sentiment frumos. Fără iubire viața nu are sens. Noi mereu iubim ceva, mereu. Omul nu poate fără asta.

Și visul meu e să am alături de mine, pe tot parcursul vieții, persoana mea. Acel eros și thanatos care îmi va provoca atât fericire nemaipomenită cât și durere. Dar, vor fi sentimente ce merită trăite.

Iubesc. Și asta face din mine un OM. 

Iubesc. 

Pentru că visul meu ești tu... și pentru că visele se realizează dacă credem în ele.

Te iubesc. 

Noi suntem fericirea noastră

De multe ori mi se spune că sunt o persoană stranie. Mă descriu ca o persoană atât introvertă cât și extrovertă, un fel de amestec de personalități într-o singură persoană. Îmi zic că sunt amabilă și prietenoasă, dar în același timp pot fi îndepărtată și rece. 

Cred că acesta este beneficiul meu, beneficiul de a fi așa cum cer situațiile vieții. Cred că anume această personalitate este destinată mie, pentru a putea înfrunta obstacolele întâlnite în calea vieții și pentru a nu suferi. 

Sunt mulțumită tuturor celor ce au rămas alături de mine indiferent de situație, celor ce mă iubesc așa cum sunt eu și nu se așteaptă de la mine mai mult decât le-aș putea dărui, celor ce au devenit mai mult decât prieteni. Sunt fericită de a avea în preajma mea persoane de la care am ce învăța, persoane ce știu a râde de ele singure, persoane ce nu se tem de greutăți și persoane pur și simplu speciale. 

Am înțeles că oricine poate avea prieteni. Absolut oricine. Deoarece noi toți suntem diferiți, avm minusuri și plusuri, capricii și slăbiciuni... Și cea mai introvertă persoană poate deveni una extrovertă dacă are alături are persoanele ce o schimbă spre bine, ce cred în ea. 

Toți avem dreptul de a fi fericiți indipendent de ceea ce trăim.

M-am convins că pentru a fi fericiți trebuie ca acea fericire să provină din noi înșine. Noi suntem călăuzitorii emoțiilor noastre. Noi suntem responsabili de ceea ce trăim. Doar noi! 

Îmbrățișează-mă

M-ai îmbrățișat și toate bucățile sufletului meu s-au adunat într-un unic întreg. M-ai îmbrățișat strâns, atât de strâns că puteai să mă sufoci, însă tu m-ai readus la viață. 

Erai acel dor ce îl simțeam demult, tare... acel dor sfâșietor și insuportabil ce mă stingea încet cu încetul.

Atunci când m-ai îmbrățișat mi-ai dat o parte din tine, mi-ai dăruit încredere și dragoste, mi-ai dăruit acea persoană ce-mi lipsea de atâta timp. M-ai făcut să mă simt iar a ta. 

Ți-ai luat responsabilitatea de a mă face fericită din acel moment. Ți-ai luat responsabilitatea de a mă proteja de gânduri spulberătoare, de vorbe rele și de a mă ridica de fiecare dată ce avea să cad sfâșiată de dureri și probleme. Ți-ai luat responsabilitatea de a fi bărbatul meu și de a rămâne el pe parcursul întregii noastre vieți. 

Am înflorit alături de tine. Am simțit ce e fericire, cum e să fii fericit. M-ai făcut să zâmbesc, să râd din suflet și să-i molipsesc și pe alții. Mi-ai făcut zilele mai frumoase și eu datorită ție am devenit mai liberă. 

Îmi era atât de dor de tine. Cred că nici nu îți imaginezi cât de tare mi-ai lipsit. Tot acest timp ce nu te-am avut alături m-am simțit altcineva, simțeam cum o parte din mine era pierdută, nu era prezentă. Și de fiecare dată când îți auzeam vocea mi se părea că se aproprie acea parte, dar cum vocea ta dispărea acea parte pierdută se ascundea și mai tare.

Îmi lipseau îmbrățișările tale. Acele îmbrățișări ce mă distrug și îmi adună părțile pierdute ale sufletului. Îmi lipsea vocea ta, zâmbetul tău șmecher și atât de dulce. De ai ști cât de tare te iubesc și te vreau în viața mea pentru totdeauna. De ai ști... doar de ai ști. 

Mai îmbrățișează-mă, te rog. 

Readu-mă la viață acum că am nevoie.

Mai șoptește-mi că ești lângă mine...

Metode de a lua hotariri bune - pentru a avea parte de mai mult succes in viata si de mai putin stres.

Spune NU esecului,

  spune DA reusitei! 

  

Da sau nu prezinta un sistem practic sclipitor pe care oricine il poate folosi pentru a lua decizii mai bune, atit in viata profisionala, cit si in cea personala. 

"85% din orice esec este din vina sistemului."

O hotarire mai buna este cea care ne face sa ne simtim mai bine - in privinta felului in care o luam - si care aduce rezultate mai bune.
  Printr-o hotarire mai buna, inteleg o hotarire mai buna decit cea pe care am fi luat-o daca nu ne-am fi pus mai intii citeva intrebari extrem de importante...

"Daca nu sti ce sa faci, stii macar ce sa nu faci? "

Pentru a lua o hotarire mai buna trebuie mai intii sa incetez sa pun in aplicare o hotarire gresita.

  Toti ne temem de asta. Iti trebuie mult curaj sa renunti la lucrurile cu care esti familiarizat si care-ti creeaza un anumit confort. Dar in realitatea acesta este o metoda mult mai sigura si mai eficienta de a obtine rezultate mai bune.

   Cind in sfirsit indepartezi ceea ce nu merge, esti liber sa gasesti altceva mai bun. Si de obicei asa si se intimpla, chiar dstul de rapid. 

   Vechii chinezi au chiar o zicala ce rezuma aceasta intelepciune: "Daca vrei o ceasca de ceai fierbinte, trebuie mai intii sa o golesi de ceea ce este deja in ea.'' Daca torni ceai fierbinte intr-o ceasca plina cu ceai rece, inseamna ca ceaiul fierbinte nu va incapea in ceasca, ci se va varsa in farfurioara.

"Dupa ce ai facut ceea ce trebuie neaparat. poti sa faci si ceea ce doresti - dar asta numai dupa" 

Totul este sa te concentrezi asupra adevaratelor nevoi. Sa te concentrezi inseamna sa urmaresti cu gindul doar acele rezultate de care ai nevoie si sa te concentrezi intr-atit asupra acestor rezultate, pina la cele mai mici amanunte, incit sa vezi deja cu ochii mintii cum le-ai si obtinut."

Atunci cind urmarescdoar nevoia reala, sunt mai hotarit si iau decizii mai insirate mult mai repede.

Informatii in privinta optiunilor:

rezultat 

  Mai intii, trebuie sa-mi dau seama ca probabil am citeva optiuni pe care nu le-am constientizat. Pe masura ce adun informatiile necesare, inteleg mai bine ce optiuni am . Ales optiunea care corespunde nevoii mele reale.

  Informatiile reprezinta o serie de fapte si de sentimente: adica ceea ce exista cu adevarat si ce simt oamenii in legatura cu aceste lucuri. Adun informatiile necesare . Le analizez sau, daca primesc din partea altcuiva, le verific. 

  Oare am informatiile necesare? Cine le are ? Unde sunt? Care ar fi cea mai sigura metoda de a le obtine? Le-am verificat oare eu insumi? Pe masura ce adun informatiile necesare, ce noi optiuni descopar? M-am informat in privinta optiunilor? 

  Mi-am folosit ratiunea, punindu-mi o intrebare practica: Oare stiu de ce am cu adevarat nevoie ? ma informez asupra optiunilor pe care le am si analizez totul atent, pina la capat? 

Da sau nu ? 

"Suntem propria noastra calauza in a lua hotariri mai bune."

Bobbio medioevo fantastico

Mă aștepta

Vroiam să fiu mai indiferentă către persoanele ce mă înconjoară. Vroiam să nu atrag atenția la vorbele și gândurile lor pentru că știam că nu mă voi simți bine și nu-mi va plăcea. Vroiam să fiu indiferentă cu persoanele ce cândva m-au jignit și m-au făcut să mă simt un nimeni. Vroiam să fiu mai nepăsătoare de orice. Absolut orice. Nepăsătoare și atât. 

Am dăruit dragoste și fidelitate persoanelor ce nu le meritau aceste sentimente sau trăiri.. sau nici nu știu cum să le numesc. Am dăruit prietenie și înțelegere celor ce îmi dăruiau durere și lacrimi. Ajutam și înțelegeam viața altora, dar pe a mea... o lăsam la o parte. O puneam într-un colț și ea mă aștepta. Mă aștepta să o iau, s-o șterg de praful ce se grămădea zi de zi stând acolo în acel colț uitat de mine, aștepta s-o îmbrățișez, să-i spun că mi-a fost dor și că ea e unica la mine. Mă aștepta mereu. Avea răbdare, chiar și acuma rabdă, uită, iartă, iubește. Mă ridică ori de câte ori cad în genunchi sau în întregime la pământ. Îmi vindecă rănile și îmi alină cicatricile și durerile. Mă ceartă când renunț la viitor sau la mine. Și mă susține când am nevoie de ajutor. 

Ea e unică. Una singură. 

Îndură atâtea chestii...

Am luat-o din acel colț atunci când mi-am dat seama că alta nu o să mai am. Ea m-a îmbâțișat strâns, atât de strâns că plângeam de durere și de vină. M-a strâns și nu mă lăsa. Cred că se temea să nu ajungă din nou într-un loc întunecat și uitat de mine. Nu mă lăsa. Când a văzut că plâng m-a luat de mână, se uita la lacrimile ce curgeau pe obraji și mi-a zis că mă iartă. Îmi ștergea acele lacrimi lin, atent, ca o mamă ce din nou își vede copilul după mult timp. Mi-a zâmbit și mi-a dăruit liniște și înțelegere. Eram în mâinile ei dar ea nu vroia să mă ieie. Ea aștepta ca eu să o iau de mână, să o accept, să o iubesc. Ea încă aștepta. 

Câtă răbdare...

Și... am făcut asta. Da, am făcut. 

După atâta timp am acceptat propria-mi viață. Era alături. Mă aștepta și tindea spre mine. Și eu am luat-o de mână. I-am zâmbit și am început să îi povestesc totul. Vorbeam și ea mă asculta. Vorbeam și ea mă înțelegea. Vorbeam și ea îmi zâmbea cu înțelepciunea și dragostea ei. Vorbeam și ea îmi susura libertate.

Acuma? 

Acuma eu nu o las. Mă privește și se bucură că mă are și eu la fel că o am pe ea. 

Propria-mi viață. Acțiunile și faptele mele. Fericirea și durerile. 

Îmi era dor. Îi simțeam lipsa. O vroiam.

Mă duc să îi mai vorbesc. 

Mă așteaptă. 

Îți mulțumesc

Azi am înțeles ceea ce nu văd demult. Am înțeles că viața o văd altfel, nu cum e în realitate. 

Credeam că sunt altfel. O persoană mai prietenoasă, afectuoasă, o persoană mai deschisă și mai amabilă... însă nu sunt. Era doar o impresie și o aluzie de a mea. De fapt sunt persoana ce nu arată sentimente. 

Le simt, le trăiesc aceste sentimente dar nu le arăt. Le țin ascunse undeva în adâncul sufletului meu și mă alud cu gândul că cei din jur înțeleg tot ceea ce simt pentru ei. Nu și iarăși nu...

M-am îndepărtat de toți, chiar și de mine crezând că fac bine, că fac așa cum își dorește cugetul și inima mea, dar nu am făcut nimic altceva decât să mă îndepărtez și să îi fac pe cei de alături să ghicească stările mele, să mă înțeleagă greșit și să se îndepărteze și ei de la mine. 

Și faptul ăsta l-am înțeles abia azi. Mai exact vorbind, ieri vorbeam cu sora mea care la un moment mi-a zis, fără chibzeală și fără să se mai ascundă după adevăr, că eu mă feresc de ea când ea vrea să mă îmbrățișeze și să mă sărute pe obraz. La început am zâmbit iar după îmi dădeau lacrimile în ochi, pentru că analizând vorbele ei îmi dădeam seama ce fac eu din mine și din acei dragi care îmi vor binele, mă vor fericită și vor să-mi dăruiască căldura și sprijinul lor. M-am simțit rău în acel precis moment. Foarte rău. Era ca și cum căzusem în capcana mea proprie și nu puteam evada. Un adevăr crud. Un adevăr ce mi-a deschis ochii la realitate. 

Persoana care într-un mod sau altul se sacrifică pentru fericirea mea stându-mi alături mereu, la bine și la greu, indipendent de ceea ce se întâmplă, mi-a dat de înțeles că sunt eu vinovata situației. Sunt eu aceea ce nu accept dragostea oferită mie, nu accept căldura, nu accept să fiu răsfățată și nici măcar gândul că cineva mă poate face fericită. 

Acest adevăr a fost ca o gaură în cerul de hârtie a unei marionete, acel cer ce pentru ea reprezintă lumea sa. Da, eu trăiam într-o lume idealizată de mine insumi dar care nu era decât o aluzie. Era un cer de hârtie ce acoperea cerul adevărat, cerul pe care se pot vedea stelele, norii, soarele... Eram oarbă. 

Acuma mă pot defini reală. Mă pot defini Eu. 

Sunt eu ce m-am întors la realitate și nu mai cerșesc printr-o lume necunoscută, urâtă și opacă.

Mulțumesc!!! ♥

Paradoxul societății de azi, drepturi - da responsabilități - nu

Zilele acestea se vorbește mult despre ceea ce s-a întâmplat în Germania în noaptea 31 decembrie 2015 -1 ianuarie 2016 în orașul Koln și despre actele violente împotriva femeilor germane. 

Zeci de emigrați au sărbătorit în modul lor ajunul noului an și au făcut un party cu focuri de artificii, punând în pericol viața multor persoane ce în acel moment erau prin apropriere. Și "bărbați" ce își băteau joc de femeile ce treceau pe lângă ei... Deci, merge vorba despre emigrații ajunși în Europa ilegal, emigrați ce cer azil politic și vor ca drepturile lor să fie recunoscute chiar dacă se află în afara țărilor lor. Merge vorba de persoane ce vor să își afirme drepturile violând la rândul lor drepturile celor ce îi ospătează. 

Eu la fel ca ei sunt străină în Europa. Trăiesc în Italia și sunt recunoscătoare țării acestea și tuturor ce m-au primit și mă respectă. Sunt recunoscătoare persoanelor ce fac totul posibil să ne asigure nouă, străinilor, legi și o viață sigură în afara patriei noastre. Sunt recunoscătoare persoanelor ce au încredere în noi și nu le e frică să se găsească prin aproprierea noastră, fără să le fie greță de a auzi limbă și comportament străin, pentru că cât de mult nu ne vom stărui să părem de-a lor niciodată nu o să reușim. Și le mulțumesc. Nu doar pe persoanele acestea răbdătoare și amabile ci și toată țara în întregime pentru căldura ce o oferă și grija ce o poartă pentru fiecare persoană aflată pe teritoriul ei. 

Primul meu gând, după ce am văzut acele video în tv, a fost că persoanele celea și-au ieșit din minți. Așa și am spus în glas fără să mă mai gândesc la ceea că nu eram singură în casă. Mă uitam la acele video unde emigrați loveau femeile ce treceau pe acolo, cum se râdeau de ele și se comportau de parcă erau jucăriile lor și ce vroiau aceea făceau. Bine. Deci, ei vin în Europa, cer să li se dea documente, adăpost, ajutor financiar și social, să li se respecte drepturile și să fie tratați ca restul populației băștinașă și ca mulțumire violează drepturile băștinașilor, violează legile, impun regulile lor și cauzează multe probleme nu numai din punctul de vedere social ci și economic, politic și cultural. 

Eu justific toate acestea acțiuni ca răzbunare pentru că aici este prea mult și în țara lor nimic. Eu nu pot justifica actele acestea violente ca ceva normal. Mă îngrijorează faptul că ei tratează femeile altora într-un mod penibil și pe ale lor le țin la distanță de toți, nu cumva să fie atinse sau să le zici ceva. În niciun caz. Mi-e milă de femeile și fiicile lor. Mi-e milă de tot ceea ce fac ei pentru că se socot mai presus decât sexul feminin. Se simt mai puternici, mai importanți. Și totul asta e scârbos. Dacă demnitatea lor de bărbați, dacă pot să îi numesc așa, le permite să se comporte în acest mod cu oricare femeie, atunci de ce noi nu putem face nimic împotriva lor?!! 

Îi accept în societate pentru că nu sunt diferențe între oameni, nu există națiuni diferite sau preferințe. Suntem toți oameni, avem aceleași drepturi și responsabilități. Dar vreau să trăiesc într-o societate unde eu ca femeie voi fi respectată și acceptată la rândul meu, vreau să trăiesc într-o societate liniștită și fără primejdii, vreau să pot împărți cu cei ce mă înconjoară un loc în autobus, o masă într-o cafenea... fără frica de a fi lovită, înjurată sau mai rău... 

Societatea nu e alcătuită doar din persoane ci și din relații între acestea, din sentimente și respect. 

Aș vrea mult ca toate aceste concepte să fie înțelese de populațiile ce se mută în alte țări din motive diferite. 

Aș vrea ca femeile să fie iubite și nu bătute, să fie respectate și ascultate, să se simtă femei și nu un nimic al societății. 

Vreau o lume mai bună pentru mine, pentru cei dragi mie, pentru toată lumea!!!

În noul an...

Trecutul și prezentul sunt două realități atât de vecine că nu dovedim să închidem ochii și din prezent ne mutăm în trecut. Timpul se scurge atât de repede că nu dovedim să observăm realitatea așa cum e, nu dovedim să ne vedem pe noi schimbându-ne, nu dovedim să trăim așa cum dorim, fără regrete și dezamăgiri.

A mai trecut un an pentru noi toți. Un an intens, cu multe evenimente și trăiri. Anul 2015.

Pentru acest nou an, 2016, am decis să-mi pun niște scopuri și să fac totul posibil ca măcar o parte din ele să se împlinească... dar aș dori mult toate, foarte mult. Depinde totul de mine însumi.

Recapitulând, 2015 mi-a dăruit o mulțime de momente plăcute, frumoase dar și momente triste, dezămăgiri, pierderi... Au fost de toate tipurile, și pozitive și negative. Am avut ocazia de a fi nemaipomenit de fericită și la fel de tristă. Au fost 365 de zile care m-au îmbogățit cu cunoștințe, prietenii, momente, amintiri, zâmbete, trăiri... și mi-au furat persoane, zâmbete, din fericire...

Se spune că în noul an ne așteaptă o nouă viață, sau mai bine spus se începe o viață nouă. Deci vreau să încep această viață cât mai bine posibil. Vreau să aduc fericire în viața mea și în viața celor mai dragi mie.

Sper ca fiecare să își îndeplinească visele în acest nou an și să uite de neplăceri.

Ceea ce-mi doresc în noul an e...

să învăț a zâmbi, a zâmbi cu adevărat, fără falsitate și durere

să fiu coerentă de vorbele și faptele mele

să iubesc așa cum nu am mai iubit până acuma

să dăruiesc iubire și să o primesc

să accept critica în prinvința mea și s-o accept așa cum accept și vorbele bune

să fiu mai bună

să lupt pentru scopul vieții mele și să nu mă opresc la niciun obstacol

să devin femeia ce doresc să devin

să fiu liberă din tot cugetul meu și sufletește pentru a putea dărui libertate altora

să fiu mai amabilă cu mine și cu cei dragi pentru a nu-i răni

să provoc fericire sufletelor dragi ce mereu sunt lângă mine și mă susțin în orice moment al vieții

să lupt cu rușinea ce o trăiesc de fiecare dată când vreau să fac ceva ieșit din comun 

să dansez sub plaoie și să zâmbesc

să dansez de fiecare dată când voi dori asta fără a mă simți observată

să intru cu pași mari în lumea lucrului proiectând un viitor cât mai bun pentru mine

să fac pași mari pentru a fi indipendentă de gândurile rele ce mă distrug

să pot ierta din toată inima și cugetul meu

să mă distrez

să îmi schimb gândurile, vorbele și să fiu atentă 

să țin promisiunile 

să mă plac

...

Sunt multe puncte să, multe speranțe și vise. Dar eu cred că oricine e capabil de a se schimba și de a-și schimba viața. Totul depinde de noi, de firea și dorința noastră. 

Vă doresc un an fericit, plăcut și frumos. 

Invatati in timpul somnului

Astazi limbile straine fac parte din cultura generala. Insa daca invatarea nu ar fi atit de complicata!
Petru cei care intimpina dificultati , avem vesti bune! Cel mai bine invatam in timp ce dormim! Mai multe studii stiintifice au ajuns la aceasta concluzie. Si ne putem folosi de acest lucru atunci cind vine vorba de invatarea limbilor straine. In timpul somnului, procesam experientele. Tot ceia ce am trait este inca o data gindit. Cu aceasta ocazie, noul continut se fixeaza in creierul nostru. Memoram foarte bine tot ceea ce a fost vazut inainte de a dormi. Iata de ce este bine sa repetam lucrurile importante seara. iecare fraza diin timpul somnului este responsabila de un continut particular.
Somnul REM favorizeaza invatarea psihomotorie. Din aceasta categorie fac parte muzica si sportul. In schimb, invatarea cunostintilor pure are loc in timpul somnului profund. Este momentul in care tot ceea ce am invatat este revizuit. Chiar si vocabularul sau gramatica! Atunci cind invatam libi straine, creierul nostru lucreaza foarte intens. Trebuie sa memorizeze cuvinte si reguli noi. Toate acestea sunt revazute in timpul somnului. Cercetatorii denumesc acest proces teoria Replay. Dar este important sa domim bine. Corpul si mintea trebuie  sa se odihneasca corespunzator. Doar asa, creierul poate sa lucreze eficient. Putem spune ca un somn bun asigura o buna performanta memoriei. In timp ce noi ne odihnim, creierul nostru este inca activ... Asadar: Gute Nacht, good night, buona notte, dobrou noc!

Vreau...

Vreau să am curajul cela de a putea schimba tot ceea ce mă înconjoară. Vreau să devin acea femeie ce o vei dori mereu alături și care te va bucura zi de zi. 

Vreau să împart cu tine orice moment din viața mea. Momente fericite precum de a face împreună pentru prima dată o tortă sau momente neplăcute precum câteva zile de gripă. 

Vreau să mă trezesc dimineața și să nu te las să dormi pentru că vreau să facem micul dejun împreună și pentru că mi-e ciudă de faptul că tu vrei să mai lenevești și să dormi pe când eu nu reușesc. 

Vreau să ne plimbăm prin oraș și să mâncăm vată dulce, care desigur ambii nu o iubim dar e mai presus decât noi să o luăm și să ne înnebunim. Vreau să aud glumele tale câteodată fără sens dar care mă fac să râd pentru că ești atât de amuzant când le spui că nu pot să rezist. 

Și fiindcă am ales de a fi împreună, de a ne suporta și de a ne iubi reciproc pentru o întreagă viață, aș vrea să fiu motivul fericirii tale pentru totdeauna. Chiar și în momentele de ceartă aș dori ca tu să mă iei de mână și să fii alături. Vreau să înfrunt cu tine orice. Să fiu iubită și la rândul meu să-ți dăruiesc iubirea și sinceritatea mea. 

Vreau să fiu motivul zâmbetelor tale și a acelor fețe stranii dar pline de fericire. 

Vreau să te enervez atunci când mănânc dulciurile ce le vroiai tare tu și să-ți văd fața aia de copil micuț și supărat ce vrea alintat. Vreau să te văd în orice mod. 

Vreau să fii al meu. Doar al meu. Azi și pentru totdeauna.

Să fim acea pereche ce mult dorim să devenim. 

Să lăsăm la o parte părerile lumii din jur și să ne construim o lume a noastră, toată pentru noi doi.

Vreau pentru că te iubesc și pentru că fericirea mea ești tu. 

Femeia

Femeile au nevoie de atenție. Fiind sexul "slab" femeile au nevoie de a se simți femei. Anume femei indiferent de caracterul lor sau de ideile lor. Ele sunt la fel de slabe întrucât și puternice. Au acea putere de a învinge, de a lupta împotriva la orice și de a ieși învingătoare zâmbind. 
Des bărbații zic că femeile fără ei nu pot, că sunt ei acei ce le protejează, că ei sunt portătorii de idei și inovații, că fiind sexul "puternic" au în mâinile lor situația. Dar des se dovedesc de a fi doar vorbe, doar iluzii ce bărbații își fac și tot ei cred. 
Femeia e capabilă să întoarcă lumea și să o construiască din nou după placul ei. Femeia e mult mai puternică precum cred bărbații. Femeie construiește și distruge. Femeia își deschide ușile fără de a aștepta ca un bărbat să-i facă această plăcere. 
Și cred că fără femei majoritatea bărbaților nu ar ajunge la reușita spre care tind. Femeile cred iar bărbații simt această încredere.

Femeia e acea ființă ce aduce frumosul și splendidul pe pământ. Ea e capabilă de a-și schimba viața ei precum și viața bărbatului ce o are alături. Acel frumos ce vine din inima și sufletul ei și care e prezent mereu.

Femeia merită iubită. 

Femeia merită înțeleasă și merită de a fi fericită.

Și fiind frumoasă ea prin aceste fapte și toți acei ce o înconjoară vor fi ca ea. 

Femeia e enigma ce vine descoperită de zi cu zi, și în fiecare zi are noi rebusuri, labirinturi... 

Alege bărbatul vieții tale...

Mă simt împlinită când sunt înconjurată de oameni buni. De la ei învăț multe și într-adevăr am ce învăța. Ascult sfaturi, discut cu ei, îmi exprim părerile relative la unele teme și lucruri, admir și studiez viața împreună cu ei. 

Și când am întâlnit pe iubitul meu am avut această impresie: că o să am multe de învățat de la el, că orice zi va fi diferită de cea trecută pentru că o să-l am alături și pentru că o să mă simt bine, într-adevăr bine pentru a afirma că sunt fericită.

Am cunoscut femei ce alegeau proprii bărbați bazându-se pe frumusețe și fapte "mărețe" care după părerea mea nu au sens, pentru că până la urmă faptele sunt fapte atunci când nasc din dragoste, sunt făcute cu dragoste și respect față de persoana dată și nu sunt făptuite pentru mândrie. Mândria e caracteristic celor slabi și fără de caracter. Mândria e un sentiment atât pozitiv cât negativ.

Aș dori ca fiecare femeie să-și aleagă bărbatul vieții lor de la care să aibă ce învăța. 

Tata îmi spunea așa: "Femeie poate să fie mai prostuță pentru că e femeie, e naivă și sensibilă, însă bărbatul trebuie să fie înțelept, trebuie să fie o carte din care să citești și să înveți zi de zi câte ceva... și el nu trebuie să se laude cu faptele lui pentru că prin femeia de lângă el aceste fapte sunt văzute."

Mi-au rămas în minte aceste cuvinte și-mi plac. Sunt de-acord cu ele. Femeia își alege partenerul de viață. femeia e liberă și demnă de a avea ceea ce vrea inima ei precum și bărbatul.

Eu l-am ales pe el și el pe mine. Am învățat unul de la altul multe și încă continuăm să învățăm. Mă mândresc cu el fiind la fel de uimită de fiecare dată când observ ceva nou la el sau ceva ce până atunci nu am observat.

E firesc să greșești, să te dezamăgești și să regreți unele fapte, dar cu trecerea timpului înțelegi că a fost o lecție. 

Și cea mai măreață școală e viața.

Deci, alege profesorul demn de a-ți preda de-a lungul anilor tăi și nu te teme să greșești... el va rezolva orice dacă are nevoie de tine. Nu există regrete acolo unde există dorința de a face pe cineva fericit și de a deveni mai bun.

Femeia e oglinda bărbatului și toate faptele lui se văd în ea. Femeia e însuși acel bărbat ce îl are alături.

Un prieten

  "Cel mai bun prieten e acel, cu care poți sta alături în liniște, să nu vă spuneți niciun cuvând și plecând să simți că această convorbire a fost cea mai frumoasă din viața ta."

  Noi suntem dependenți de relații. Omul fără cineva alături e un om pustiu, chiar dacă nimeni nu v-a afirma și confirma acest fapt. Vrem să vorbim cu cineva, să ne exprimăm părerile, să ne împărtășim gândurile, sentimentele, vrem să fim iubiți și să simțim măcar pe un minut ce e asta fericire. 

  
Atunci când greșim ne grăbim repede să spunem că nu avem nevoie de nimeni, că totul e urât și nu poți avea încredere în nimic. Și astfel jignim pe cei dragi, pe cei ce ne vor bine, pe cei ce vor să ne ridice atunci când noi nu mai avem puteri nici să ne târâim. 

Oricine în viața sa trece prin multe. Nu există om ce nu a simțit durere, sau frică, sau mâhnire și neîncredere. Toți suntem la fel chiar dacă diferiți. Suntem umani și simțim.

  Un prieten poate ierta, înțelege, asculta... Un prieten e un al doilea "eu" care ne scoate din probleme și ne readuce la viață când renunțăm să vedem frumosul și să luptăm pentru noi însuși. 

Un prieten ne face să râdem în hohote atunci când sufletul e în genunchi și unicul lucru ce reușim să facem e să plângem și să suferim. Un prieten e acel ce te ascultă în liniște și la urmă îți dă o îmbrățișare. E acel ce îți zice totul în față și te ajută să crești moral și să ajungi la reușită. Prietenul e acel ce te ia de mână și te conduce toată viața, pentru că viața nu cruță pe nimeni, pentru că oricine are nevoie de ajutor.

  Aș vrea să spun un sincer "Mulțumesc" la toți prietenii ce înțeleg acest sentiment - prietenia. 

  Noi ne schimbăm în bază la consecințele faptelor noastre. Noi ne schimbăm din cauza persoanelor ce ne înconjoară și când avem persoana potrivită alături simțim că ea va fi mereu, orice nu s-ar întâmpla.

  Prietenia e cel mai de preț sentiment. Fără prietenie noi suntem suflete goale. 

  Chiar și în dragoste există acest sentiment. Există și persistă până la urmă, pentru că suntem devotați acelei persoane, pentru că o iubim.

  

A scri

  Începi să scrii atent cuvânt cu cuvânt, le aranjezi pe foaie de parcă ai aranja cărțile pe raft. Citești și recitești ce ai scris și tot te gândești dacă merită să leși așa sau să mai schimbi ceva, să adaugi, să elimini. 

  Gânduri multe ce se zbuciumă și vor să iasă toate la iveală dar tu tot cauți gândurile potrivite și le alungi pe celea în plus. Scriind îți pare că pictezi cuvintele chiar dacă poate nu au sens, sau nu se abină temei... Alegi culorile, alegi fonul și dai formă fiecarei litere pentru a construi un tot întreg ca mai apoi să fie citit. 

Aștepți păreri, observații sau chiar și critică și te bucuri că evoluezi. Evoluezi personal și evoluezi în scris. Vezi greșelile și le analizezi ca să înțelegi motivul.

  Dragostea ce o pui în tot ce scrii dă rezultatele sale. Te bucuri tu și se bucură alții. 

Transmiți gândurile tale altora și vezi că unii sunt de-acord, alții gândesc la fel și încă câțiva ce așteptau așa ceva. Și atunci nu mai înțelegi ce se întâmplă. Că gândurile tale sunt frumoase, utile și reale sau că sunt gândurile ce alții nu le pot scrie.

  Orice text cuprinde în el emoții.

  Emoții ce oricine le trăiește în modul său. 

  Și lucrul persoanei ce scrie e să pătrundă în mintea și sufletul fiecărui cititor pentru a-i comunica mesajul. 

Faceți dragoste și nu război

  Și fiecare din noi duce un război... cu noi înșine, sentimental și spiritual
 Ceea ce e cauza neîncrederii, falsifității și schimbărilor cele mai radicale. Zi de zi facem războaie cu gândurile noastre, cu faptele noastre și cu toți cei ce ne înconjoară chiar dacă nouă ne pare că orice fapt e pur emoțional.

Ne uităm în oglindă și vedem neajunsuri, ba forma feței nu e așa cum vrem, ba nasul e prea mare, ba buzele prea mici... Ne îmbrăcăm și iar neajunsuri, ba stilul nu e pentru noi, ba nu avem gusturi în vestimentație, ba sunt prea reci culorile și tot așa mai departe până ce ne umplem cu probleme dis-de-dimineață și apoi ne întrebăm: "Ce am făcut de sunt așa de rău indispus/ă?"

Și iar război...

Cătăm pace și tot peste război dăm. 

Tindem mereu să complicăm lucrurile ce în realitate sunt mult mai ușor de rezolvat decât noi credem. Ar trebui zi de zi să ne facem un plan de fericire. Da, plan de fericire.

Să ne planificăm ziua așa precum noi dorim să parcurgă, încât să ajungem seara și să zicem că ziua de azi a fost frumoasă, într-adevăr frumoasă. Să fim plini de energie întraga zi și să molipsim pe alții cu pozitivitate și frumusețe spirituală. 

      

Căndva am citit așa o frază: "Make love, not war" - "Faceți dragoste și nu război" ce o consider o frază motivantă. 

Probabil se referea la războiurile ce se fac în lume, din cauze politice, economice sau sociale dar, personal pentru mine e o și chemare de a fi mai buni. 

Și apoi, nu e cu mult mai bine și frumos să facem dragoste decât îndelungate războaie?

Dacă totuși vrem să ne răzbunăm, atunci de ce să nu fim răi cu faptele noastre rele și să le evităm, de ce să nu alungăm gândurile și visele rele pentru a da libertate găndurilor pozitive... și în final, de ce nu ne acceptăm cum suntem noi și să evoluăm făcând și gândind pozitiv? 

Eu cred că noi toți suntem capabili de a accepta neajunsurile și de a le scolpi încet cu încetul pentru a le transforma în calități pozitive și frumoase. 

Nu avem nevoie de războaie... avem nevoie de încredere în noi!

Ființa umană are nevoie de dragoste. Însă muți afirmă că ei nu au deloc nevoie de ea. Și acest fapt e absurd. Oricine merită iubit și să iubească. Oricine are nevoie de o persoană alături ce îl va lua de mână și îl va conduce spre fericire. 

Iubiți-vă pe voi înșivă și lăsați-vă iubiți.

       

     

Ești suflet din sufletul meu

   M-am trezit azi dimineață și primul gând a fost: <<Unde ești? De ce ești atât de departe de mine?>>. Aș fi dorit să te trezesc cu un sărut pe frunte și cu un  <<Bună dimineața>> spus în șoaptă, lin... să savurăm dimineața noastră. 

   Aș fi dorit să te văd zâmbind în timp ce încercai să deschizi ochii somnoroși. Aș fi dorit să te strâng în brațele mele, să te simt alături, să te simți protejată de bărbatul tău, să uităm de problemele ce ne risipesc visurile.

   

   

 Sunt doar eu. Singur.

   Ceea ce am acuma sunt amintirile și visele. Durerea ce-mi copleșește sufletul se mărește zi de zi. Îmi pare că acel EU nu va mai fi. Mă distrug amintirile și dorul infinit. Sau...poate că mă fac mai dur, mai puternic. Nu înțeleg. Simt durere și singurătate deși te simt pe tine aproape.

  Îmi lipsesc diminețile noastre.

  Îmi lipsește zâmbetul tău.

  Îmi lipsești tu!

  Și iar o nouă dimineață fără tine. Eu ce mă pierd. Lipsa ta o simte orice părticică din mine.

  Ești suflet din sufletul meu. Ești melodia ce o fredonez mereu în gând. 

  Ești persoana ce o vreau mereu lângă mine - în viața mea!

   

  

Un somn bun pentru o dimineață plăcută

  După o zi extenuantă dorim să facem o baie caldă și să ne scufundăm într-un somn dulce și ușor, să visăm vise frumoase și să ne relaxăm pentru următoarea zi. Dar nu e mereu așa cum credem că va fi. Ba nu reușim să închidem ochii din cauza tuturor gîndurilor negative sau proiectelor noastre pe viitor, ba ne ducem la culcare prea tîrziu.

  Somnul depinde mult de dispoziția noastră, de însuși dorința de a dormi, de locul unde dormim...

   Faptul că ne ducem la culcare "mai devreme" nu garantează că anume atunci o să adormim și o să dormim bine, de mai multe ori se întîmplă contrariul: adormim greu și avem o noapte urîtă. Deci, mergeți la culcare cînd vă este somn, chiar de sunt deja orele 00:00 și atunci simțiți nevoia de a vă odihni - plecați la culcare! 

  

  "Viața ne obișnuiește cu moartea prin somn. Viața ne avertizează că există o altă viață prin somn" cit. Charles Baudelaire.

   În vis suntem alții, suntem eroi sau prințese, monștri sau uriași, păpuși sau cavaleri... În vis avem o altă viață și ne regăsim în o altă realitatea. Chiar dacă acel vis durează cîteva secunde, ne oferă o sumedenie de întîmplări și momente ce le trăim cu fericire sau frică. Visele sunt o enigmă, sunt ceva plăcut atunci cînd sunt frumoase, sunt un coșmar cînd sunt urîte și sunt lumea noastră noaptea.

  În timpul somnului se întîmplă lucruri ce credem că pot fi doar în realitate, spre exemplu mersul prin somn sau vorba. Dormind ne relaxăm, se relaxează corpul întreg, credem noi, dar în timpul somnului corpul nostru e în continuă mișcare. Ne culcăm pe pat și ne trezim pe pat dar asta nu înseamnă că am dormit acolo. E straniu dar adevărat.

   Nu vă supraobosiți  și nu efectuați programe de exerciții fizice înainte de somn. 

  Ocupați-vă cu ceva frumos înainte de culcare, citiți o carte, jucați-vă sau pentru cei ce au alături persoana iubită... ați înțeles ;).

   Gîndiți-vă la lucruri pozitive, adormiți cu mintea liniștită!

  Somnul ocupă o mare parte din viața noastră - faceți tot posibilul ca acest somn să fie într-adevăr ușor și relaxant, dulce și plin de energie pentru a doua zi. Visați și realizați visurile - cele mai frumoase!

   Somn dulce tuturor! 

  

Și tu...

 

M-au copleșit sentimentele cele mai dulci, s-a aprins o flacără în inima mea și toate gîndurile s-au spulberat...

  Am început o viață nouă, un nou început al cărții vieții mele după ce te-am cunoscut. Am schimbat scrisul, am schimbat culoarea păginilor, am schimbat modul meu de a fi și realitatea a devenit alta.

  E straniu cum o persoană ce pînă acum era străină devine sensul vieții tale. E straniu cum ne atasăm de ceva sau cineva ce ne dăruie atîta fericire, atîta libertate și atîta siguranță.

  Fiecare din noi vrea și are nevoie de dragoste, afect, atenție, foarte multă atenție, are nevoie de gingășie, de stimă și respect. Avem nevoie de o mînă ce va lua mîna noastră și ne va îndruma spre fericire, de un corp ce ne va îmbățișa și ne va dărui toată căldura și dragostea sa, de un suflet ce va liniști sufletul nostru și-l va îndulci în fiecare zi.

  Și tu... Și tu m-ai adus la infinit - la fericire și iubire. Mi-ai dăruit o sumedenie de culori aprinse și închise pentru a le aranja pe rafturile sufletului meu.

  Și tu ești acel motiv frumos și neașteptat care mă readuce la realitate după ce mă iai cu tine pentru a face o excursie prin visurile noastre.

  Și tu...

  Și tu...

  Și tu...

  Tu ești steaua ce-mi luminează calea spre reușită și ești dragoste amestecată cu moarte. 

  Ești esență și sfîrșit.

  Ești a mea pentru totdeauna.

Călătorind

  Călătorind ne-am regăsit...

  Călătoriile ca și familia, ca și prietenii și școala au o importanță mare pentru noi. Călătoriile ne formează personalitatea noastră, ne schimbă ideile și modul de a trăi. 

  Această schimbare de țară, de oraș, de climă și cultură, de tradiții și limbi ne oferă o sumedenie de gînduri noi, peripeții și experiențe care mai de care. Chiar să vizitat tot același oraș anul trecut și anul ăsta să te dus tot acolo oricum avea să observi că schimbări sunt, în primul rînd te-ai schimbat tu, s-au schimbat locurile vizitate de tine anul trecut, s-a schimbat anturajul, s-a schimbat orice. Schimbările ne ajută să ne înțelegem pe noi și mai apoi să observăm ce ne înconjoară. 

  Călătorind ne îmbogățim sufletul și mintea. Descoperim noi locuri, noi persoane ce ne uimesc prin comportările lor, noi posibilități de a ne gîndi la viitorul nostru, noi tradiții ce ne permit să le comparăm cu ale noastre. Descoperim un nou "EU". Un "EU" ce are curajul de a trece peste orice în căutarea bucuriei, un "EU" ce are încredere în propria persoană și în puterile sale, un "EU" ce e sigur că va învăța multe chiar și dintr-o experiență mică. 

  Ne regăsim la mii de kilometri de casă, ne regăsim într-o cafenea la sudul Franței, ne regăsim plutind cu barca pe Marea Neagră... ne regăsim acolo unde niciodată nu ne vom pierde.

  Cu toții avem nevoie de schimbări pentru a regăsi liniștea sufletească și pentru a regăsi din nou acel curaj de a merge înainte. Avem nevoie de distracție, de fericire și dragoste. Deseori avem nevoie de un bagaj și de un bilet undeva departe pentru a ne odihni de noi înșine și de gîndurile noastre.

  Orice experiență are prețul său care e înțeles, pentru fiecare din noi, în mod diferit. Dacă este această posibilitate de a ne schimba de ce să nu încercăm? Poate că acest pas va întoarce viața spre soare și în sfîrșit vom vedea zîmbetul său. Sau poate că acest pas va face viața noastră și mai frumoasă decît cum este acuma.

  

  De ce să nu ne oferim nouă momente plăcute? 

  Copilul ce se află în adîncul sufletului nostru mereu caută ceea ce îl face fericit. Te va îndemna să faci acele lucruri ce într-adevăr le dorești, te va duce la ușa visurilor și dorințelor tale pentru ca tu mai apoi să pătrunzi înăuntru și să cucerești acea lume ce se află acolo. te va face fericit și împlinit.

  Călătorind admirăm peizajele și visăm la viața ideală.

  Călătorind ne îndrăgostim.

  Călătorind descoperim o lume nouă.

Fericiți la nebunie

  Mai ții minte prima noastră întîlnire? Acel zîmbet naiv ce îl aveai uitîndu-te la mine, acea privire uimită și șmecheră. Mai ții minte prima mea îmbrățișare, cînd pentru prima dată am simțit că ești femeia mea. Acei fiori, acele sentimente amestecate cu gînduri și emoții. Îți aduci aminde de noi doi, de acei copii mari ce își îndepliniseră visul?

 Fericirea ce ne-a pus la încercări de multe ori, ce ne-a  demonstrat că pentru a fi împreună și pentru a construi un viitor al nostru trebuie să ne iubim în fiecare zi ca cum ar fi prima zi, să ne iubim așa ca nimeni altcineva să nu poată intra în viața noastră, să ne iubim respectîndu-ne și simțindu-ne reciproc. Fericirea ce ne-a deschis o lume atît de mare dar nu ne-a dat busolă sau hartă pentru a călători prin ea, pentru a o cuceri sau pentru a sta acolo la umbra unui copac îmbrățișați, dar ne-a legat sufletele noastre pentru ca noi doi să ne realizăm planurile, să cucerim orizonturile, să facem imposibilul și să nu ne temem de a merge înainte fără un indiciu.

  Se spune că dragostea vine pe neașteptate, atunci cînd nu ești gata, atunci cînd poate că nici nu ai nevoie dar ea ne schimbă într-atît că nu ne mai cunoaștem. Devenim mai "prostuți", mai copilăroși și cred că naivi ca niciodată. Vedem lumea în alte nuanțe, vedem realitatea din visele noastre și suntem dornici de peripeții, de aventuri și de noi amintiri. 

 Tu ai fost o scînteie în inima mea, ai fost acea voce ce mi-a alinat sufletul și inima mea, ai fost acel sprijin ce a venit fără să al chem eu, ai fost mîna ce a luat mîna mea și mi-a dat putere și curaj, ai fost cel mai frumos cadou pentru mine... și pentru tot îți mulțumesc! 

  Momentele în care suntem împreună mă fac să uit de tot, să uit de griji, de lumea ce mă înconjoară...văd doar ce am înaintea mea, te văd pe tine și în tine văd toată viața mea. 

  Hai să fim fericiți mereu! Hmm? 

     

     Hai să fim acei copii mici ce chiar de se ceartă se împacă cu o îmbrățișare, care țin unul la altul chiar și atunci cînd unul din ei nu are dreptate. Hai să fim acei adolescenți ce își spun secretele și au încredere că ramîne între ei totul. Hai să fim un cuplu care trec prin orice ca să ajungă la un final fericit. Hai să fim acei soț și soție ce se iubesc și își împărtășesc totul pentru a forma un viitor de invidiat și pentru a creea o familie fericită!

  Fii fericirea mea!

Dacă iubim...

Dacă iubim...

  Iubind o persoană o acceptăm în întregime, o acceptăm cu plusurile și minusurile ei. 

  Dacă iubim dăruim această iubire din tot sufletul, facem totul posibil de a fi cu acea persoană.

  Dacă iubim iertăm greșelile și împreună cu persoana iubită superăm perioadele grele a vieții.

  Dacă iubim suntem fedeli, suntem fedeli nouă insuși, ne respectăm pe noi ca mai apoi să respectăm persoana de alături.

   Dacă iubim uităm supărările și ne spunem toate problemele pentru a ajunge la o soluție, pentru a înțelege greșelile.

  Dacă iubim nu căutăm ceva nou, senzații noi pe de ascuns.
  Dacă iubim facem tot posibilul să păstrăm relația, încrederea și dragostea.

  Dacă iubim lăsăm într-o parte capriciile și ne dăruim complect persoanei iubite.

  Dacă iubim ne învățăm să ascultăm pe cel de alături încercînd să înțelegem mesajul.

  Dacă iubim ne schimbăm pentru binele la ambii.

  Dacă iubim răbdăm.

  Dacă iubim nu ne folosim de acea persoană care am ales-o să fie a noastră pe viață ci o iubim și o stimăm, pentru că facînd alegerea de a fi cu acea persoană luăm responsabilitatea de a o face fericită, punem mai presus binestarea ei decît a noastră.

  Dacă iubim jertfuim.

  Dacă iubim acceptăm trecutul, prezentul și construim un viitor bun.

  Dacă iubim ne mîndrim cu ce iubim.

  Dacă iubim lăudăm persoana de alături și o alintăm.

  Dacă iubim nu lăsăm persoana iubită pentru ceva ce se poate de rezolvat cu calm în doi.

  Dacă iubim ocrotim.
  Dacă iubim nu ne plictisim.

  Dacă iubim - iubim! 

  Fără iubire sufletele noastre sunt pustii, reci și urîte. E greu și dureros, trebuie încredere, răbdare, fidelitate și dragoste dar găsind întregul nostru suntem mulțumiți că am decis să facem acest pas.

Distanța

DISTANȚA

   Distanța - cuvîntul ce îl auzim zi de zi dar căruia fiecare din noi îi dă un sens propriu. Pentru unii înseamnă acei 50 km de acasă pînă la lucru sau școală, pentru unii timpul ce mai ramîne pentru a pleca în vacanță, pentru unii trecutul și pentru mulți din noi înseamnă o persoană dragă sufletului ce se află departe de noi. 
  Distanța uneori înseamnă și ceva bun, spre exemplu cînd avem ură pe cineva și se află departe sau cînd acel examen la chimie ce ne înfricoșează se află la două luni de distanță.
  Depărtarea mereu a demonstrat cît valorează o persoană pentru noi, a demonstrat valoarea timpului, sentimentelor și haracterului nostru. E o lecție ce costă scump dar care merită de invățat, care merită sacrificii și jertfiri.
  Personal cred că distanța e cel mai mare chin ce poate fi între două persoane ce se iubesc. Știu ce inseamnă asta, trăiesc pe pielea mea totul. Dorința de a îmbrățișa persoana iubită e mare, de a o săruta, de a cuprinde mereu, de a o răsfăța, șamd... Ar fi totul perfect dacă distanța nu ar exista, nici între mine și iubita mea, nici între multe alte persoane, între acele două orașe ce despart două inimi. Dar la final doar cei ce reușesc să înfrunte distanța ajung să fie mai puternici, mai curajoși, mai încrezuți în sine și cu mai multă experiență.
  Da, diantanța are prețul ei. Putem pierde persoane dragi, putem observa totul din alt colț, putem înțelege multe ce înainte nu înțelegeam și putem suferi. Sunt mai multe puncte, poate mult mai mult decît cred eu personal sau și restul. Dar ceea ce ne doare cel mai mult e lipsa cuiva, dorul și imposibilitatea de a ieși la ușă și de a vedea pragul casei noastre natale. 
  Foarte mulți sunt plecați în străinătate, și majoritatea de nevoie. Și da, unii se vor gîndi: ei și ce? doar au o viață mai frumoasă acolo de stau atîta timp. Aș spune că pe de o parte au dreptate dar distanța, drumul lung ce despart acele persoane plecate de casa lor, familiile lor, țara lor e un război continuu ce se desfășoară înuntrul acelei persoane. În străinătate vezi multe, faci concluzii, vezi minusurile ce sunt în țara ta, diferențele dar la sigur cuibul tău și meleagul tău îți vor lipsi ca niciodată. Și ăsta e prețul distanței - pierdem ceva pentru a dobîndi altceva.
  E greu totul, nimic nu e perfect, ideal sau așa simplu cum pare. În calea vieții întîlnim și bucurii și tristețe. Trebuie doar să știm a înfrunta totul și a ne controla în așa mod ca să nu ne lăsăm manipulați de altcineva. Distanța e ceva ce ne fortifică și ne omoară în același timp, depinde de noi ce se va întîmpla.
  Așteptați, iubiți și aveți încredere în voi înșivă și acei mii km ce vă despart de cineva vor deveni mai scurți, mai aproape și mai ușori.

    Mereu avem o alegere, deci ar trebui să alegem ce e mai bun pentru noi!