joi, 11 februarie 2016

Metode de a lua hotariri bune - pentru a avea parte de mai mult succes in viata si de mai putin stres.

Spune NU esecului,
  spune DA reusitei! 
  
Da sau nu prezinta un sistem practic sclipitor pe care oricine il poate folosi pentru a lua decizii mai bune, atit in viata profisionala, cit si in cea personala. 

"85% din orice esec este din vina sistemului."

O hotarire mai buna este cea care ne face sa ne simtim mai bine - in privinta felului in care o luam - si care aduce rezultate mai bune.
  Printr-o hotarire mai buna, inteleg o hotarire mai buna decit cea pe care am fi luat-o daca nu ne-am fi pus mai intii citeva intrebari extrem de importante...

"Daca nu sti ce sa faci, stii macar ce sa nu faci? "


Pentru a lua o hotarire mai buna trebuie mai intii sa incetez sa pun in aplicare o hotarire gresita.

  Toti ne temem de asta. Iti trebuie mult curaj sa renunti la lucrurile cu care esti familiarizat si care-ti creeaza un anumit confort. Dar in realitatea acesta este o metoda mult mai sigura si mai eficienta de a obtine rezultate mai bune.
   Cind in sfirsit indepartezi ceea ce nu merge, esti liber sa gasesti altceva mai bun. Si de obicei asa si se intimpla, chiar dstul de rapid. 
   Vechii chinezi au chiar o zicala ce rezuma aceasta intelepciune: "Daca vrei o ceasca de ceai fierbinte, trebuie mai intii sa o golesi de ceea ce este deja in ea.'' Daca torni ceai fierbinte intr-o ceasca plina cu ceai rece, inseamna ca ceaiul fierbinte nu va incapea in ceasca, ci se va varsa in farfurioara.

"Dupa ce ai facut ceea ce trebuie neaparat. poti sa faci si ceea ce doresti - dar asta numai dupa" 

Totul este sa te concentrezi asupra adevaratelor nevoi. Sa te concentrezi inseamna sa urmaresti cu gindul doar acele rezultate de care ai nevoie si sa te concentrezi intr-atit asupra acestor rezultate, pina la cele mai mici amanunte, incit sa vezi deja cu ochii mintii cum le-ai si obtinut."

Atunci cind urmarescdoar nevoia reala, sunt mai hotarit si iau decizii mai insirate mult mai repede.

Informatii in privinta optiunilor:
rezultat 
  Mai intii, trebuie sa-mi dau seama ca probabil am citeva optiuni pe care nu le-am constientizat. Pe masura ce adun informatiile necesare, inteleg mai bine ce optiuni am . Ales optiunea care corespunde nevoii mele reale.
  Informatiile reprezinta o serie de fapte si de sentimente: adica ceea ce exista cu adevarat si ce simt oamenii in legatura cu aceste lucuri. Adun informatiile necesare . Le analizez sau, daca primesc din partea altcuiva, le verific. 

  Oare am informatiile necesare? Cine le are ? Unde sunt? Care ar fi cea mai sigura metoda de a le obtine? Le-am verificat oare eu insumi? Pe masura ce adun informatiile necesare, ce noi optiuni descopar? M-am informat in privinta optiunilor? 
  Mi-am folosit ratiunea, punindu-mi o intrebare practica: Oare stiu de ce am cu adevarat nevoie ? ma informez asupra optiunilor pe care le am si analizez totul atent, pina la capat? 
Da sau nu ? 

"Suntem propria noastra calauza in a lua hotariri mai bune."







vineri, 5 februarie 2016

Mă aștepta

Vroiam să fiu mai indiferentă către persoanele ce mă înconjoară. Vroiam să nu atrag atenția la vorbele și gândurile lor pentru că știam că nu mă voi simți bine și nu-mi va plăcea. Vroiam să fiu indiferentă cu persoanele ce cândva m-au jignit și m-au făcut să mă simt un nimeni. Vroiam să fiu mai nepăsătoare de orice. Absolut orice. Nepăsătoare și atât. 
Am dăruit dragoste și fidelitate persoanelor ce nu le meritau aceste sentimente sau trăiri.. sau nici nu știu cum să le numesc. Am dăruit prietenie și înțelegere celor ce îmi dăruiau durere și lacrimi. Ajutam și înțelegeam viața altora, dar pe a mea... o lăsam la o parte. O puneam într-un colț și ea mă aștepta. Mă aștepta să o iau, s-o șterg de praful ce se grămădea zi de zi stând acolo în acel colț uitat de mine, aștepta s-o îmbrățișez, să-i spun că mi-a fost dor și că ea e unica la mine. Mă aștepta mereu. Avea răbdare, chiar și acuma rabdă, uită, iartă, iubește. Mă ridică ori de câte ori cad în genunchi sau în întregime la pământ. Îmi vindecă rănile și îmi alină cicatricile și durerile. Mă ceartă când renunț la viitor sau la mine. Și mă susține când am nevoie de ajutor. 

Ea e unică. Una singură. 
Îndură atâtea chestii...

Am luat-o din acel colț atunci când mi-am dat seama că alta nu o să mai am. Ea m-a îmbâțișat strâns, atât de strâns că plângeam de durere și de vină. M-a strâns și nu mă lăsa. Cred că se temea să nu ajungă din nou într-un loc întunecat și uitat de mine. Nu mă lăsa. Când a văzut că plâng m-a luat de mână, se uita la lacrimile ce curgeau pe obraji și mi-a zis că mă iartă. Îmi ștergea acele lacrimi lin, atent, ca o mamă ce din nou își vede copilul după mult timp. Mi-a zâmbit și mi-a dăruit liniște și înțelegere. Eram în mâinile ei dar ea nu vroia să mă ieie. Ea aștepta ca eu să o iau de mână, să o accept, să o iubesc. Ea încă aștepta. 
Câtă răbdare...
Și... am făcut asta. Da, am făcut. 
După atâta timp am acceptat propria-mi viață. Era alături. Mă aștepta și tindea spre mine. Și eu am luat-o de mână. I-am zâmbit și am început să îi povestesc totul. Vorbeam și ea mă asculta. Vorbeam și ea mă înțelegea. Vorbeam și ea îmi zâmbea cu înțelepciunea și dragostea ei. Vorbeam și ea îmi susura libertate.

Acuma? 
Acuma eu nu o las. Mă privește și se bucură că mă are și eu la fel că o am pe ea. 
Propria-mi viață. Acțiunile și faptele mele. Fericirea și durerile. 
Îmi era dor. Îi simțeam lipsa. O vroiam.

Mă duc să îi mai vorbesc. 

Mă așteaptă.