Paradoxul societății de azi, drepturi - da responsabilități - nu

Zilele acestea se vorbește mult despre ceea ce s-a întâmplat în Germania în noaptea 31 decembrie 2015 -1 ianuarie 2016 în orașul Koln și despre actele violente împotriva femeilor germane. 

Zeci de emigrați au sărbătorit în modul lor ajunul noului an și au făcut un party cu focuri de artificii, punând în pericol viața multor persoane ce în acel moment erau prin apropriere. Și "bărbați" ce își băteau joc de femeile ce treceau pe lângă ei... Deci, merge vorba despre emigrații ajunși în Europa ilegal, emigrați ce cer azil politic și vor ca drepturile lor să fie recunoscute chiar dacă se află în afara țărilor lor. Merge vorba de persoane ce vor să își afirme drepturile violând la rândul lor drepturile celor ce îi ospătează. 

Eu la fel ca ei sunt străină în Europa. Trăiesc în Italia și sunt recunoscătoare țării acestea și tuturor ce m-au primit și mă respectă. Sunt recunoscătoare persoanelor ce fac totul posibil să ne asigure nouă, străinilor, legi și o viață sigură în afara patriei noastre. Sunt recunoscătoare persoanelor ce au încredere în noi și nu le e frică să se găsească prin aproprierea noastră, fără să le fie greță de a auzi limbă și comportament străin, pentru că cât de mult nu ne vom stărui să părem de-a lor niciodată nu o să reușim. Și le mulțumesc. Nu doar pe persoanele acestea răbdătoare și amabile ci și toată țara în întregime pentru căldura ce o oferă și grija ce o poartă pentru fiecare persoană aflată pe teritoriul ei. 

Primul meu gând, după ce am văzut acele video în tv, a fost că persoanele celea și-au ieșit din minți. Așa și am spus în glas fără să mă mai gândesc la ceea că nu eram singură în casă. Mă uitam la acele video unde emigrați loveau femeile ce treceau pe acolo, cum se râdeau de ele și se comportau de parcă erau jucăriile lor și ce vroiau aceea făceau. Bine. Deci, ei vin în Europa, cer să li se dea documente, adăpost, ajutor financiar și social, să li se respecte drepturile și să fie tratați ca restul populației băștinașă și ca mulțumire violează drepturile băștinașilor, violează legile, impun regulile lor și cauzează multe probleme nu numai din punctul de vedere social ci și economic, politic și cultural. 

Eu justific toate acestea acțiuni ca răzbunare pentru că aici este prea mult și în țara lor nimic. Eu nu pot justifica actele acestea violente ca ceva normal. Mă îngrijorează faptul că ei tratează femeile altora într-un mod penibil și pe ale lor le țin la distanță de toți, nu cumva să fie atinse sau să le zici ceva. În niciun caz. Mi-e milă de femeile și fiicile lor. Mi-e milă de tot ceea ce fac ei pentru că se socot mai presus decât sexul feminin. Se simt mai puternici, mai importanți. Și totul asta e scârbos. Dacă demnitatea lor de bărbați, dacă pot să îi numesc așa, le permite să se comporte în acest mod cu oricare femeie, atunci de ce noi nu putem face nimic împotriva lor?!! 

Îi accept în societate pentru că nu sunt diferențe între oameni, nu există națiuni diferite sau preferințe. Suntem toți oameni, avem aceleași drepturi și responsabilități. Dar vreau să trăiesc într-o societate unde eu ca femeie voi fi respectată și acceptată la rândul meu, vreau să trăiesc într-o societate liniștită și fără primejdii, vreau să pot împărți cu cei ce mă înconjoară un loc în autobus, o masă într-o cafenea... fără frica de a fi lovită, înjurată sau mai rău... 

Societatea nu e alcătuită doar din persoane ci și din relații între acestea, din sentimente și respect. 

Aș vrea mult ca toate aceste concepte să fie înțelese de populațiile ce se mută în alte țări din motive diferite. 

Aș vrea ca femeile să fie iubite și nu bătute, să fie respectate și ascultate, să se simtă femei și nu un nimic al societății. 

Vreau o lume mai bună pentru mine, pentru cei dragi mie, pentru toată lumea!!!

Alege bărbatul vieții tale...

Mă simt împlinită când sunt înconjurată de oameni buni. De la ei învăț multe și într-adevăr am ce învăța. Ascult sfaturi, discut cu ei, îmi exprim părerile relative la unele teme și lucruri, admir și studiez viața împreună cu ei. 

Și când am întâlnit pe iubitul meu am avut această impresie: că o să am multe de învățat de la el, că orice zi va fi diferită de cea trecută pentru că o să-l am alături și pentru că o să mă simt bine, într-adevăr bine pentru a afirma că sunt fericită.

Am cunoscut femei ce alegeau proprii bărbați bazându-se pe frumusețe și fapte "mărețe" care după părerea mea nu au sens, pentru că până la urmă faptele sunt fapte atunci când nasc din dragoste, sunt făcute cu dragoste și respect față de persoana dată și nu sunt făptuite pentru mândrie. Mândria e caracteristic celor slabi și fără de caracter. Mândria e un sentiment atât pozitiv cât negativ.

Aș dori ca fiecare femeie să-și aleagă bărbatul vieții lor de la care să aibă ce învăța. 

Tata îmi spunea așa: "Femeie poate să fie mai prostuță pentru că e femeie, e naivă și sensibilă, însă bărbatul trebuie să fie înțelept, trebuie să fie o carte din care să citești și să înveți zi de zi câte ceva... și el nu trebuie să se laude cu faptele lui pentru că prin femeia de lângă el aceste fapte sunt văzute."

Mi-au rămas în minte aceste cuvinte și-mi plac. Sunt de-acord cu ele. Femeia își alege partenerul de viață. femeia e liberă și demnă de a avea ceea ce vrea inima ei precum și bărbatul.

Eu l-am ales pe el și el pe mine. Am învățat unul de la altul multe și încă continuăm să învățăm. Mă mândresc cu el fiind la fel de uimită de fiecare dată când observ ceva nou la el sau ceva ce până atunci nu am observat.

E firesc să greșești, să te dezamăgești și să regreți unele fapte, dar cu trecerea timpului înțelegi că a fost o lecție. 

Și cea mai măreață școală e viața.

Deci, alege profesorul demn de a-ți preda de-a lungul anilor tăi și nu te teme să greșești... el va rezolva orice dacă are nevoie de tine. Nu există regrete acolo unde există dorința de a face pe cineva fericit și de a deveni mai bun.

Femeia e oglinda bărbatului și toate faptele lui se văd în ea. Femeia e însuși acel bărbat ce îl are alături.