Și tu...

 

M-au copleșit sentimentele cele mai dulci, s-a aprins o flacără în inima mea și toate gîndurile s-au spulberat...

  Am început o viață nouă, un nou început al cărții vieții mele după ce te-am cunoscut. Am schimbat scrisul, am schimbat culoarea păginilor, am schimbat modul meu de a fi și realitatea a devenit alta.

  E straniu cum o persoană ce pînă acum era străină devine sensul vieții tale. E straniu cum ne atasăm de ceva sau cineva ce ne dăruie atîta fericire, atîta libertate și atîta siguranță.

  Fiecare din noi vrea și are nevoie de dragoste, afect, atenție, foarte multă atenție, are nevoie de gingășie, de stimă și respect. Avem nevoie de o mînă ce va lua mîna noastră și ne va îndruma spre fericire, de un corp ce ne va îmbățișa și ne va dărui toată căldura și dragostea sa, de un suflet ce va liniști sufletul nostru și-l va îndulci în fiecare zi.

  Și tu... Și tu m-ai adus la infinit - la fericire și iubire. Mi-ai dăruit o sumedenie de culori aprinse și închise pentru a le aranja pe rafturile sufletului meu.

  Și tu ești acel motiv frumos și neașteptat care mă readuce la realitate după ce mă iai cu tine pentru a face o excursie prin visurile noastre.

  Și tu...

  Și tu...

  Și tu...

  Tu ești steaua ce-mi luminează calea spre reușită și ești dragoste amestecată cu moarte. 

  Ești esență și sfîrșit.

  Ești a mea pentru totdeauna.

Călătorind

  Călătorind ne-am regăsit...

  Călătoriile ca și familia, ca și prietenii și școala au o importanță mare pentru noi. Călătoriile ne formează personalitatea noastră, ne schimbă ideile și modul de a trăi. 

  Această schimbare de țară, de oraș, de climă și cultură, de tradiții și limbi ne oferă o sumedenie de gînduri noi, peripeții și experiențe care mai de care. Chiar să vizitat tot același oraș anul trecut și anul ăsta să te dus tot acolo oricum avea să observi că schimbări sunt, în primul rînd te-ai schimbat tu, s-au schimbat locurile vizitate de tine anul trecut, s-a schimbat anturajul, s-a schimbat orice. Schimbările ne ajută să ne înțelegem pe noi și mai apoi să observăm ce ne înconjoară. 

  Călătorind ne îmbogățim sufletul și mintea. Descoperim noi locuri, noi persoane ce ne uimesc prin comportările lor, noi posibilități de a ne gîndi la viitorul nostru, noi tradiții ce ne permit să le comparăm cu ale noastre. Descoperim un nou "EU". Un "EU" ce are curajul de a trece peste orice în căutarea bucuriei, un "EU" ce are încredere în propria persoană și în puterile sale, un "EU" ce e sigur că va învăța multe chiar și dintr-o experiență mică. 

  Ne regăsim la mii de kilometri de casă, ne regăsim într-o cafenea la sudul Franței, ne regăsim plutind cu barca pe Marea Neagră... ne regăsim acolo unde niciodată nu ne vom pierde.

  Cu toții avem nevoie de schimbări pentru a regăsi liniștea sufletească și pentru a regăsi din nou acel curaj de a merge înainte. Avem nevoie de distracție, de fericire și dragoste. Deseori avem nevoie de un bagaj și de un bilet undeva departe pentru a ne odihni de noi înșine și de gîndurile noastre.

  Orice experiență are prețul său care e înțeles, pentru fiecare din noi, în mod diferit. Dacă este această posibilitate de a ne schimba de ce să nu încercăm? Poate că acest pas va întoarce viața spre soare și în sfîrșit vom vedea zîmbetul său. Sau poate că acest pas va face viața noastră și mai frumoasă decît cum este acuma.

  

  De ce să nu ne oferim nouă momente plăcute? 

  Copilul ce se află în adîncul sufletului nostru mereu caută ceea ce îl face fericit. Te va îndemna să faci acele lucruri ce într-adevăr le dorești, te va duce la ușa visurilor și dorințelor tale pentru ca tu mai apoi să pătrunzi înăuntru și să cucerești acea lume ce se află acolo. te va face fericit și împlinit.

  Călătorind admirăm peizajele și visăm la viața ideală.

  Călătorind ne îndrăgostim.

  Călătorind descoperim o lume nouă.

Fericiți la nebunie

  Mai ții minte prima noastră întîlnire? Acel zîmbet naiv ce îl aveai uitîndu-te la mine, acea privire uimită și șmecheră. Mai ții minte prima mea îmbrățișare, cînd pentru prima dată am simțit că ești femeia mea. Acei fiori, acele sentimente amestecate cu gînduri și emoții. Îți aduci aminde de noi doi, de acei copii mari ce își îndepliniseră visul?

 Fericirea ce ne-a pus la încercări de multe ori, ce ne-a  demonstrat că pentru a fi împreună și pentru a construi un viitor al nostru trebuie să ne iubim în fiecare zi ca cum ar fi prima zi, să ne iubim așa ca nimeni altcineva să nu poată intra în viața noastră, să ne iubim respectîndu-ne și simțindu-ne reciproc. Fericirea ce ne-a deschis o lume atît de mare dar nu ne-a dat busolă sau hartă pentru a călători prin ea, pentru a o cuceri sau pentru a sta acolo la umbra unui copac îmbrățișați, dar ne-a legat sufletele noastre pentru ca noi doi să ne realizăm planurile, să cucerim orizonturile, să facem imposibilul și să nu ne temem de a merge înainte fără un indiciu.

  Se spune că dragostea vine pe neașteptate, atunci cînd nu ești gata, atunci cînd poate că nici nu ai nevoie dar ea ne schimbă într-atît că nu ne mai cunoaștem. Devenim mai "prostuți", mai copilăroși și cred că naivi ca niciodată. Vedem lumea în alte nuanțe, vedem realitatea din visele noastre și suntem dornici de peripeții, de aventuri și de noi amintiri. 

 Tu ai fost o scînteie în inima mea, ai fost acea voce ce mi-a alinat sufletul și inima mea, ai fost acel sprijin ce a venit fără să al chem eu, ai fost mîna ce a luat mîna mea și mi-a dat putere și curaj, ai fost cel mai frumos cadou pentru mine... și pentru tot îți mulțumesc! 

  Momentele în care suntem împreună mă fac să uit de tot, să uit de griji, de lumea ce mă înconjoară...văd doar ce am înaintea mea, te văd pe tine și în tine văd toată viața mea. 

  Hai să fim fericiți mereu! Hmm? 

     

     Hai să fim acei copii mici ce chiar de se ceartă se împacă cu o îmbrățișare, care țin unul la altul chiar și atunci cînd unul din ei nu are dreptate. Hai să fim acei adolescenți ce își spun secretele și au încredere că ramîne între ei totul. Hai să fim un cuplu care trec prin orice ca să ajungă la un final fericit. Hai să fim acei soț și soție ce se iubesc și își împărtășesc totul pentru a forma un viitor de invidiat și pentru a creea o familie fericită!

  Fii fericirea mea!

Dacă iubim...

Dacă iubim...

  Iubind o persoană o acceptăm în întregime, o acceptăm cu plusurile și minusurile ei. 

  Dacă iubim dăruim această iubire din tot sufletul, facem totul posibil de a fi cu acea persoană.

  Dacă iubim iertăm greșelile și împreună cu persoana iubită superăm perioadele grele a vieții.

  Dacă iubim suntem fedeli, suntem fedeli nouă insuși, ne respectăm pe noi ca mai apoi să respectăm persoana de alături.

   Dacă iubim uităm supărările și ne spunem toate problemele pentru a ajunge la o soluție, pentru a înțelege greșelile.

  Dacă iubim nu căutăm ceva nou, senzații noi pe de ascuns.
  Dacă iubim facem tot posibilul să păstrăm relația, încrederea și dragostea.

  Dacă iubim lăsăm într-o parte capriciile și ne dăruim complect persoanei iubite.

  Dacă iubim ne învățăm să ascultăm pe cel de alături încercînd să înțelegem mesajul.

  Dacă iubim ne schimbăm pentru binele la ambii.

  Dacă iubim răbdăm.

  Dacă iubim nu ne folosim de acea persoană care am ales-o să fie a noastră pe viață ci o iubim și o stimăm, pentru că facînd alegerea de a fi cu acea persoană luăm responsabilitatea de a o face fericită, punem mai presus binestarea ei decît a noastră.

  Dacă iubim jertfuim.

  Dacă iubim acceptăm trecutul, prezentul și construim un viitor bun.

  Dacă iubim ne mîndrim cu ce iubim.

  Dacă iubim lăudăm persoana de alături și o alintăm.

  Dacă iubim nu lăsăm persoana iubită pentru ceva ce se poate de rezolvat cu calm în doi.

  Dacă iubim ocrotim.
  Dacă iubim nu ne plictisim.

  Dacă iubim - iubim! 

  Fără iubire sufletele noastre sunt pustii, reci și urîte. E greu și dureros, trebuie încredere, răbdare, fidelitate și dragoste dar găsind întregul nostru suntem mulțumiți că am decis să facem acest pas.

Distanța

DISTANȚA

   Distanța - cuvîntul ce îl auzim zi de zi dar căruia fiecare din noi îi dă un sens propriu. Pentru unii înseamnă acei 50 km de acasă pînă la lucru sau școală, pentru unii timpul ce mai ramîne pentru a pleca în vacanță, pentru unii trecutul și pentru mulți din noi înseamnă o persoană dragă sufletului ce se află departe de noi. 
  Distanța uneori înseamnă și ceva bun, spre exemplu cînd avem ură pe cineva și se află departe sau cînd acel examen la chimie ce ne înfricoșează se află la două luni de distanță.
  Depărtarea mereu a demonstrat cît valorează o persoană pentru noi, a demonstrat valoarea timpului, sentimentelor și haracterului nostru. E o lecție ce costă scump dar care merită de invățat, care merită sacrificii și jertfiri.
  Personal cred că distanța e cel mai mare chin ce poate fi între două persoane ce se iubesc. Știu ce inseamnă asta, trăiesc pe pielea mea totul. Dorința de a îmbrățișa persoana iubită e mare, de a o săruta, de a cuprinde mereu, de a o răsfăța, șamd... Ar fi totul perfect dacă distanța nu ar exista, nici între mine și iubita mea, nici între multe alte persoane, între acele două orașe ce despart două inimi. Dar la final doar cei ce reușesc să înfrunte distanța ajung să fie mai puternici, mai curajoși, mai încrezuți în sine și cu mai multă experiență.
  Da, diantanța are prețul ei. Putem pierde persoane dragi, putem observa totul din alt colț, putem înțelege multe ce înainte nu înțelegeam și putem suferi. Sunt mai multe puncte, poate mult mai mult decît cred eu personal sau și restul. Dar ceea ce ne doare cel mai mult e lipsa cuiva, dorul și imposibilitatea de a ieși la ușă și de a vedea pragul casei noastre natale. 
  Foarte mulți sunt plecați în străinătate, și majoritatea de nevoie. Și da, unii se vor gîndi: ei și ce? doar au o viață mai frumoasă acolo de stau atîta timp. Aș spune că pe de o parte au dreptate dar distanța, drumul lung ce despart acele persoane plecate de casa lor, familiile lor, țara lor e un război continuu ce se desfășoară înuntrul acelei persoane. În străinătate vezi multe, faci concluzii, vezi minusurile ce sunt în țara ta, diferențele dar la sigur cuibul tău și meleagul tău îți vor lipsi ca niciodată. Și ăsta e prețul distanței - pierdem ceva pentru a dobîndi altceva.
  E greu totul, nimic nu e perfect, ideal sau așa simplu cum pare. În calea vieții întîlnim și bucurii și tristețe. Trebuie doar să știm a înfrunta totul și a ne controla în așa mod ca să nu ne lăsăm manipulați de altcineva. Distanța e ceva ce ne fortifică și ne omoară în același timp, depinde de noi ce se va întîmpla.
  Așteptați, iubiți și aveți încredere în voi înșivă și acei mii km ce vă despart de cineva vor deveni mai scurți, mai aproape și mai ușori.

    Mereu avem o alegere, deci ar trebui să alegem ce e mai bun pentru noi!

Dragostea de părinte

Dragostea parintească

  Am fost cu toții copii și pe lîngă fericirea oferită părinților noștri au fost și multe năzbîtii, griji și nevoi. Orice descoperire o împărtășeam cu ei, orice lovitură se lecuia cu ajutorul mamei, cu un sărut de al ei pe rană, orice cîștig al sărbătoream cu parinții, pierderile tot cu ei le împărtășeam pentru că ei au putut și au știut să ne ridice cînd cădeam și să ne mențină în echilibru la orice bătaie de vînt. 

  De mici prețuiam munca lor pentru a ne face fericiți, tari și increzuți în noi înșine ca mai apoi să alegem drumul vieții noastre. De mici ne-au arătat binele și frumosul, ne-au învățat multe lucruri, ne-au călăuzit spre viitor. 

  Care este dragostea aceasta? Ce înseamnă?
  Nopțile nedormite de ambii cînd tu te simțeai rău, grijile cînd ieșeai afară și te întorceai acasă mai tîrziu decît trebuia, nervii, bucuriile, succesele dobîndite împreună, sfaturile, certurile, etc... E doar o mică parte din tot ce ei ne-au oferit de la început și poate ne oferă și azi, celor norocoși de ai avea și acuma alături. 

  Dragostea părintească înseamnă început, înseamnă viață, înseamnă continuare și fericire sufletească. 

  Se bucură de reușita noastră, ne compătimesc cînd facem ceva și nu reușim, ne iartă cînd greșim și ne dau dorința de a prețui ce avem. Mult timp nu înțelegem tot ce fac ei, mulți din noi înțeleg asta doar devenind părinți ei însuși. 

  Suntem copii cît avem părinții noștri în viață! 

  Prețuiții cît îi aveți, bucurații și mulțumiți-le pentru toate chinurile și grijile, pentru orice zîmbet ce v-au dăruit, pentru viață, pentru căldura și dragostea lor. Dăruiți-le bucurii și liniște, iubire și purtați-le respectul mult meritat. Fi-ți copiii lor - cei mai buni din lume! 

Părinții sunt infinitul nostru!

O fotografie

O fotografie - o mică pauză

  Ce este o fotografie? Cele mai frumoase și hazlii momente din viața noastră nu le memorizăm doar în minte dar și într-un album cu foto și amintiri.
  Fotografia ne aruncă în trecut, în amintiri care și mai care. O foaie ce imprimă ceva din viață ne provoacă o mulțime de emoții, fericire, tristețe, durere, o copilărie dulce și minunată sau una tristă, o întîlnire, un sărut, o primă îmbrățișare sau toate acele emoții ce le aveam în ziua nunții sau a nașterii copilului.
  Fotografia a avut mereu un ˝sens simbolic˝ pentru fiecare din noi, nu considerînd faptul că în ziua de azi selfie a luat monopolul asupra multor tineri și chiar persoanelor în vîrstă.
  Chiar și scriitorul Khaled Hosseini în cartea sa ˝Vînătorul de zmeie˝ descrie peretele coridorului a casei unde trăia referindu-se la o fotografie în care era bunicul său și regele Afghanistanului. Deci, avea un oarecare simbol pentru familia lui și pentru toată dinastia ce urma.
  Fotografia e acea pauză mică ce fixează un moment dat al vieții pentru a-ți reaminti pe viitor personalitatea ta de atunci. Chiar de e doar o imagine, ea poate reda orice. Uitîndu-te la acea fotografie tu vezi un mic filmuleț legat de acel moment, știi cum a fost făcută, știi motivul și deseori zîmbești.
  Momentele ce le considerați frumoase, demne de a fi povestite altora, demne de a avea o continuare și în viitor - imprimați-le pe o fotografie, face-ți o mică pauză pentru ca mai apoi să aveți o mare amintire. Lăsa-ți o urmă în trecut, o amintire dulce sau trisă, o parte din voi într-o fotografie.
  Fotografia e pauza vieții.

Cum sărbătoresc italienii Festivalul Evului Mediu

"Festivalul Evului Mediu"

Sunt aproape de centrul orașului și aud urlete, strigăte, muzică și văd o mulțime de persoane ce se ghemuiesc pe străzile înguste. Îmi stârnesc curiozitate și nu am răbdare să văd ce se întâmplă. Ajung într-o mică piață unde sunt copii și maturi îmbrăcați în haine vechi. Unii fug țipând cu săbii în mână, alții încearcă să parcurgă un drum fără să fie loviți de sacii ce îi încurcă.
În dreapta, pe o stradă ce te aduce la această piață, sunt vetrine cu bijuterii, veselă și tot ce vrei făcute manual toate. Frumos, foarte frumos. Îmi fug ochii peste tot și decid să merg toată strada ca să admir tot ce este acolo.
Întâlnesc persoane ce cunosc și mai schimb gânduri, păreri și plăcerea de a le vedea. Mai fac niște poze ca să am amintiri și vreau tot să mai descopăr câte ceva nou pentru mine.
Aud zgomote de motoare. Văd persoane ce se duc în altă piață și din curiozitate mă duc și eu. Și ce-mi văd ochii? O sumedenie de mașini vechi și foarte frumoase, Lamborghini, Maserati, Porsche și multe altele. Admit că era un spectacol.
Mi-a plăcut foarte mult și cred că așa sărbătoare a meritat atâția admiratori. A fost frumos și captivant. Îmi rămâne să aștept următorul an pentru a savura din nou plăcerea unei aventuri mici și interesante.

Voi nu doriți?

Un curcubeu de gânduri vărsat pe cerul senin"

    Privind o pereche, ce stau îmbrățișați pe scaunul de lângă acel copac din depărtare, mă gândesc cum ar fi dacă ai fi și tu acuma alături, să te pot cuprinde, să te simt toată, să te sărut, să te alint așa cum îți place...

Închid ochii pe câteva secunde, răsfoiesc repede toate amintirile, respir adânc și revin din nou la realitate. Simt că sufletul e gol, simte lipsa ta mai mult ca orice. Aș dori să vină acuma ploaia și să-mi spele toate aceste gânduri și durerea ce mă destramă dinăuntru. Aș vrea să te iau acuma de mână și să fugim ambii sub ploaie, să ne ude, să ne ofere căldură și momente frumoase. Și din nou apari tu în gândurile mele. Deja manipulezi cu ele sau le îndulcești. Reușești să mă calmezi când mi-e frică să merg mai departe, mă calmezi când sunt supărat sau enervat. Îmi dai viață și culoare la această viață.
Mă scol de pe scaunul din parc și fără să știu unde mă duc, merg, și unde nu aș privi te văd pe tine. Poate e un joc de al tău? Poate mă urmărești și special te ascunzi ca să-mi provoci durere și curiozitate? Sau poate că eu sunt într-atât dependent de tine că te simt oriunde nu m-aș afla.
La doi pași de mine văd o fetiță mică ce uitându-se la mine îmi zâmbește. Știi, un zâmbet pur și sincer, un zâmbet ce pare a fi al tău. Îi răspund zâmbind și eu și...m-am mirat când am văzut că ea a aplecat capul, l-a ridicat din nou și mi-a zâmbit din nou făcându-mă fericit. De ce gândurile mele sunt obsedate de tine? Simt tot mai tare lipsa ta, căldura ta și dragostea ta. Orice legat de tine mă face fericit și în același timp și trist.
Hai vină și dă-mi măcar o îmbrățișare! Te rog! După lasă-mă din nou singur cu visele și gândurile mele dar acum strânge-mă și alină-mi sufletul.
Ajung acasă, îmi fac un ceai, mă așez la masă, deschid laptop-ul și încep să scriu. Scriu ce simt și ce as vrea să afli. Poza cu noi doi stă pe desktop, noi zâmbim. Îmi aduc aminte că înainte de a face poza asta ai zis: "Hei, zâmbește, bine?". Doar pentru că m-a amuzat fraza spusă de tine am zâmbit. De obicei sunt serios și tu râzi mereu de mine. Îți place să mă alinți, ca pe un copil. Și noaptea cât de obosit nu aș fi, nu dorm numai pentru ca să te alint, să te iubesc și să simt cum ești fericită - făcându-mă să mă simt și mai fericit.
Știi de ce am scris că aceste gânduri sunt vărsate pe un cer senin? Pentru că viitorul nostru e mai presus decât orice. Acei nouri ce apar când ne certăm dispar repede, deoarece noi am învățat să înfruntăm problemele și...cearta face împăcarea foarte dulce.
În final ultimul meu gând: "Te aștept aici, în cameră. Poți să întârzii un pic dar vină și nu mai pleca!".