Dragostea de părinte

Dragostea parintească

  Am fost cu toții copii și pe lîngă fericirea oferită părinților noștri au fost și multe năzbîtii, griji și nevoi. Orice descoperire o împărtășeam cu ei, orice lovitură se lecuia cu ajutorul mamei, cu un sărut de al ei pe rană, orice cîștig al sărbătoream cu parinții, pierderile tot cu ei le împărtășeam pentru că ei au putut și au știut să ne ridice cînd cădeam și să ne mențină în echilibru la orice bătaie de vînt. 

  De mici prețuiam munca lor pentru a ne face fericiți, tari și increzuți în noi înșine ca mai apoi să alegem drumul vieții noastre. De mici ne-au arătat binele și frumosul, ne-au învățat multe lucruri, ne-au călăuzit spre viitor. 

  Care este dragostea aceasta? Ce înseamnă?
  Nopțile nedormite de ambii cînd tu te simțeai rău, grijile cînd ieșeai afară și te întorceai acasă mai tîrziu decît trebuia, nervii, bucuriile, succesele dobîndite împreună, sfaturile, certurile, etc... E doar o mică parte din tot ce ei ne-au oferit de la început și poate ne oferă și azi, celor norocoși de ai avea și acuma alături. 

  Dragostea părintească înseamnă început, înseamnă viață, înseamnă continuare și fericire sufletească. 

  Se bucură de reușita noastră, ne compătimesc cînd facem ceva și nu reușim, ne iartă cînd greșim și ne dau dorința de a prețui ce avem. Mult timp nu înțelegem tot ce fac ei, mulți din noi înțeleg asta doar devenind părinți ei însuși. 

  Suntem copii cît avem părinții noștri în viață! 

  Prețuiții cît îi aveți, bucurații și mulțumiți-le pentru toate chinurile și grijile, pentru orice zîmbet ce v-au dăruit, pentru viață, pentru căldura și dragostea lor. Dăruiți-le bucurii și liniște, iubire și purtați-le respectul mult meritat. Fi-ți copiii lor - cei mai buni din lume! 

Părinții sunt infinitul nostru!

O fotografie

O fotografie - o mică pauză

  Ce este o fotografie? Cele mai frumoase și hazlii momente din viața noastră nu le memorizăm doar în minte dar și într-un album cu foto și amintiri.
  Fotografia ne aruncă în trecut, în amintiri care și mai care. O foaie ce imprimă ceva din viață ne provoacă o mulțime de emoții, fericire, tristețe, durere, o copilărie dulce și minunată sau una tristă, o întîlnire, un sărut, o primă îmbrățișare sau toate acele emoții ce le aveam în ziua nunții sau a nașterii copilului.
  Fotografia a avut mereu un ˝sens simbolic˝ pentru fiecare din noi, nu considerînd faptul că în ziua de azi selfie a luat monopolul asupra multor tineri și chiar persoanelor în vîrstă.
  Chiar și scriitorul Khaled Hosseini în cartea sa ˝Vînătorul de zmeie˝ descrie peretele coridorului a casei unde trăia referindu-se la o fotografie în care era bunicul său și regele Afghanistanului. Deci, avea un oarecare simbol pentru familia lui și pentru toată dinastia ce urma.
  Fotografia e acea pauză mică ce fixează un moment dat al vieții pentru a-ți reaminti pe viitor personalitatea ta de atunci. Chiar de e doar o imagine, ea poate reda orice. Uitîndu-te la acea fotografie tu vezi un mic filmuleț legat de acel moment, știi cum a fost făcută, știi motivul și deseori zîmbești.
  Momentele ce le considerați frumoase, demne de a fi povestite altora, demne de a avea o continuare și în viitor - imprimați-le pe o fotografie, face-ți o mică pauză pentru ca mai apoi să aveți o mare amintire. Lăsa-ți o urmă în trecut, o amintire dulce sau trisă, o parte din voi într-o fotografie.
  Fotografia e pauza vieții.

Cum sărbătoresc italienii Festivalul Evului Mediu

"Festivalul Evului Mediu"

Sunt aproape de centrul orașului și aud urlete, strigăte, muzică și văd o mulțime de persoane ce se ghemuiesc pe străzile înguste. Îmi stârnesc curiozitate și nu am răbdare să văd ce se întâmplă. Ajung într-o mică piață unde sunt copii și maturi îmbrăcați în haine vechi. Unii fug țipând cu săbii în mână, alții încearcă să parcurgă un drum fără să fie loviți de sacii ce îi încurcă.
În dreapta, pe o stradă ce te aduce la această piață, sunt vetrine cu bijuterii, veselă și tot ce vrei făcute manual toate. Frumos, foarte frumos. Îmi fug ochii peste tot și decid să merg toată strada ca să admir tot ce este acolo.
Întâlnesc persoane ce cunosc și mai schimb gânduri, păreri și plăcerea de a le vedea. Mai fac niște poze ca să am amintiri și vreau tot să mai descopăr câte ceva nou pentru mine.
Aud zgomote de motoare. Văd persoane ce se duc în altă piață și din curiozitate mă duc și eu. Și ce-mi văd ochii? O sumedenie de mașini vechi și foarte frumoase, Lamborghini, Maserati, Porsche și multe altele. Admit că era un spectacol.
Mi-a plăcut foarte mult și cred că așa sărbătoare a meritat atâția admiratori. A fost frumos și captivant. Îmi rămâne să aștept următorul an pentru a savura din nou plăcerea unei aventuri mici și interesante.

Voi nu doriți?

Un curcubeu de gânduri vărsat pe cerul senin"

    Privind o pereche, ce stau îmbrățișați pe scaunul de lângă acel copac din depărtare, mă gândesc cum ar fi dacă ai fi și tu acuma alături, să te pot cuprinde, să te simt toată, să te sărut, să te alint așa cum îți place...

Închid ochii pe câteva secunde, răsfoiesc repede toate amintirile, respir adânc și revin din nou la realitate. Simt că sufletul e gol, simte lipsa ta mai mult ca orice. Aș dori să vină acuma ploaia și să-mi spele toate aceste gânduri și durerea ce mă destramă dinăuntru. Aș vrea să te iau acuma de mână și să fugim ambii sub ploaie, să ne ude, să ne ofere căldură și momente frumoase. Și din nou apari tu în gândurile mele. Deja manipulezi cu ele sau le îndulcești. Reușești să mă calmezi când mi-e frică să merg mai departe, mă calmezi când sunt supărat sau enervat. Îmi dai viață și culoare la această viață.
Mă scol de pe scaunul din parc și fără să știu unde mă duc, merg, și unde nu aș privi te văd pe tine. Poate e un joc de al tău? Poate mă urmărești și special te ascunzi ca să-mi provoci durere și curiozitate? Sau poate că eu sunt într-atât dependent de tine că te simt oriunde nu m-aș afla.
La doi pași de mine văd o fetiță mică ce uitându-se la mine îmi zâmbește. Știi, un zâmbet pur și sincer, un zâmbet ce pare a fi al tău. Îi răspund zâmbind și eu și...m-am mirat când am văzut că ea a aplecat capul, l-a ridicat din nou și mi-a zâmbit din nou făcându-mă fericit. De ce gândurile mele sunt obsedate de tine? Simt tot mai tare lipsa ta, căldura ta și dragostea ta. Orice legat de tine mă face fericit și în același timp și trist.
Hai vină și dă-mi măcar o îmbrățișare! Te rog! După lasă-mă din nou singur cu visele și gândurile mele dar acum strânge-mă și alină-mi sufletul.
Ajung acasă, îmi fac un ceai, mă așez la masă, deschid laptop-ul și încep să scriu. Scriu ce simt și ce as vrea să afli. Poza cu noi doi stă pe desktop, noi zâmbim. Îmi aduc aminte că înainte de a face poza asta ai zis: "Hei, zâmbește, bine?". Doar pentru că m-a amuzat fraza spusă de tine am zâmbit. De obicei sunt serios și tu râzi mereu de mine. Îți place să mă alinți, ca pe un copil. Și noaptea cât de obosit nu aș fi, nu dorm numai pentru ca să te alint, să te iubesc și să simt cum ești fericită - făcându-mă să mă simt și mai fericit.
Știi de ce am scris că aceste gânduri sunt vărsate pe un cer senin? Pentru că viitorul nostru e mai presus decât orice. Acei nouri ce apar când ne certăm dispar repede, deoarece noi am învățat să înfruntăm problemele și...cearta face împăcarea foarte dulce.
În final ultimul meu gând: "Te aștept aici, în cameră. Poți să întârzii un pic dar vină și nu mai pleca!".