joi, 25 octombrie 2018

Vreu să-ți spun un simplu 'scuze' și nu știu cum s-o fac..

Îmi pare rău pentru comportamentul meu, cu adevărat. Îmi pare rău că tu, într-un anume fel, te-ai simțit folosita de mine.
Mesajului tatălui tău mi-o tăiat respirația, am înțeles multe. M-am simțit foarte vinovat, și tot odată îmi apăreau o sumedenie de întrebări care nu ma lasa sa dorm nopțile. De ce  fac asta? Ce mi-o făcut fata acesta? La ce bun fac aceste lucruri? De cind am devenit persoana cea ce se răzbuna? Pentru ce ma răzbun? Și.... Nimic, nu găseam niciun răspuns, nici o scuza, apsolut nimic, asta ma durea foarte mult. M-am speriat, nu ma recunoșteam, îmi venea nustiu ce sa fac ca să dispar de pe astea lume pentru rușinea care o aveam.

Am fost un copil prost, care mintea lui zbura și se gindea  doar la sine, prieteni, distracție și la multe alte prostii.
Nu știu ce sa spun, cred ca cel mai potrivit cuvint e " am fost un 'maniac' adevărat" sau, poate ca, încă sunt. Nici nustiu, ma simt pierdut.
La sigur ca și acum fac ceva incorect.

Vorbeai dese ori de cumpene în viața, eu nu știam ce înseamnă, nici nu înțelegeam, nici nu trageam atenția..  pentru mine despartirea noastra a fost prima cumpănă. Traumă emoțională. Trauma mi-o dezorganizat viața psihică, mi-am pierdut controlul. Am făcut multe lucruri urite, am depășit toate limitele.

Caatare nu exista nicio explicație sau scuza pentru ceia ce am făcut, ma simt foarte vinovat și as vrea ft mult sa ma ierți.

Iartă-mă!