Dragostea de părinte

Dragostea parintească

  Am fost cu toții copii și pe lîngă fericirea oferită părinților noștri au fost și multe năzbîtii, griji și nevoi. Orice descoperire o împărtășeam cu ei, orice lovitură se lecuia cu ajutorul mamei, cu un sărut de al ei pe rană, orice cîștig al sărbătoream cu parinții, pierderile tot cu ei le împărtășeam pentru că ei au putut și au știut să ne ridice cînd cădeam și să ne mențină în echilibru la orice bătaie de vînt. 

  De mici prețuiam munca lor pentru a ne face fericiți, tari și increzuți în noi înșine ca mai apoi să alegem drumul vieții noastre. De mici ne-au arătat binele și frumosul, ne-au învățat multe lucruri, ne-au călăuzit spre viitor. 

  Care este dragostea aceasta? Ce înseamnă?
  Nopțile nedormite de ambii cînd tu te simțeai rău, grijile cînd ieșeai afară și te întorceai acasă mai tîrziu decît trebuia, nervii, bucuriile, succesele dobîndite împreună, sfaturile, certurile, etc... E doar o mică parte din tot ce ei ne-au oferit de la început și poate ne oferă și azi, celor norocoși de ai avea și acuma alături. 

  Dragostea părintească înseamnă început, înseamnă viață, înseamnă continuare și fericire sufletească. 

  Se bucură de reușita noastră, ne compătimesc cînd facem ceva și nu reușim, ne iartă cînd greșim și ne dau dorința de a prețui ce avem. Mult timp nu înțelegem tot ce fac ei, mulți din noi înțeleg asta doar devenind părinți ei însuși. 

  Suntem copii cît avem părinții noștri în viață! 

  Prețuiții cît îi aveți, bucurații și mulțumiți-le pentru toate chinurile și grijile, pentru orice zîmbet ce v-au dăruit, pentru viață, pentru căldura și dragostea lor. Dăruiți-le bucurii și liniște, iubire și purtați-le respectul mult meritat. Fi-ți copiii lor - cei mai buni din lume! 

Părinții sunt infinitul nostru!