vineri, 16 noiembrie 2018

16.11.16 ❤️


joi, 15 noiembrie 2018

🤣🤣🤣


- Mami, te joci cu mine? 
- Nu pot  trebuie sa fac curat  Întreabă-l pe tati 
- Tati, vrei sa faci curat? 


duminică, 11 noiembrie 2018

Odată, m-a stins atât de tare în brațe, incit nu a rămas niciun milimetru de spațiu între noi. Atent, într-o tăcere deplină, parcă îndeplinind un ritual sacru, ne completam, ușor, unul pe celalalt. Mâini, picioare, piept, palme. Și inima, acelaș ritm  aceleași opriri și reporniri.
A fost cel mai intim lucru al nostru. De căutare. De potrivire. De sincronizare. De intuire. De completare. De găsire.
Liniște, iubire. Atâta iubire.. Curata, noua, proaspătă. Aproape ca ma durea acesta perfecțiune. Tăceam, cu ochii închiși. Împreună. Veșnici.
După un timp iam mângâiat spatele. Verificam viața din noi.
M-a stins și mai tare. Răspuns de la viata.
Acesta a fost momentul nostru zero. După un an nebun, de nopți, dimineți  și zile, după un an fragil și nesigur, în care eram și nu eram, ne aveam și nu ne aveam, abia atunci am început "noi" . Ne-am spus, ne-am iertat, ne-am întrebat, ne-am intales.
A fost real, al nostru.
Pentru tot ce urma, acesta era momentul nostru  de ancoare. Totul urma sa se raporteze la acea îmbrățișare mută, completă.
Vor urma, desigur, regrete, impiedicari  ezitări, nesincronizari  și reproșuri. Nopți  dimineți și zile. Ne vom certa. Poate ca o sa ne despărțim de vro citeva ori. Știu ca o sa mai pling. Simt ca o sa ma mai doară. Dar atât timp, cât știu ca putem pune împreună atâta viața, atâta veșnicie, într-o îmbrățișare, eu o sa cred în noi.
E destinul. Parca nu am fi noi acolo, în acea construcție perfectă. E destinul nostru, în bratele noastre. Suntem noi, de fapt. Chiar noi.
Îți dai seama cita putere, ce noroc, iubire??? ❤️



@ocartepentrutine

duminică, 4 noiembrie 2018

Oamenii folosesc prea multe cuvinte și nu spun de fapt, nimic.

Oamenii folosesc prea multe cuvinte și nu spun de fapt, nimic. De aceea, Legea a acordat fiecărui om, dreptul de a vorbi doar 21 de cuvinte. 21 de cuvinte în întreaga lor viața. Pot fi substantive proprii sau adjective, sau verbe, sau pronume. 21. Care ar fi cele 21 de cuvinte pe care voi le-ați alege? 😏

Iată cuvintele pe care le-aș alege: 🇮🇹 Italia, artă, sex, pian, cărți, muzică, aer, cer, tren, ud(ă), îmbrățișări, ceai, speranța, durere, vise, fidelitate, noi, acasă, dor, azi, acum.


miercuri, 31 octombrie 2018

ВЕЧНОЕ СИЯНИЕ ЧИСТОГО РАЗУМА (2004)

Mi-o plăcut mult acest film.. 
Ma întrebam, în timp ce tu priveai acest film, te-ai gândit la mine?!?! 


 De unde știu de acest film? În telefon cel vechi aveam un profil Facebook  care puteam sa te urmăresc. Dar, undeva din septembrie nu te mai urmăresc, telefonul mi sa stricat și parola nu mi-o amintesc la acel fb..

vineri, 26 octombrie 2018

As fi cel mai norocos dacă te-aș avea pe tine în viața mea

Dac îți amintești, eu, acel Ion cu 3-4 ani în urma visa la iaht, mașini scumpe, case luxoase, business, sa devin un atreprenor... Acum lucrurile puțin sa schimbat. Visul meu cel mai mare este, " să-mi găsesc persoana potrivită pentru a crea o familie frumoasa." O familie perfecta cu sentimente adevărate, fidelitate, copii educați, nepoți, fini și cu multe obiceiuri și tradiții. Sa știu ca ma aștepta cineva acasă ce ma iubește, ce își face griji pentru mine, pentru întreagă familie. Acea persoană vreau mult sa fii tu, Valentina

Mda

Dacă sa compar visul de atunci și cu visul de acum, PRACTIC ambele sunt imposibile. ☹️ TEORETIC mie îmi pare posibil. Vreu prea mult sa se realizeze acest vis și nu pot sa renunț. Încă am speranțe. O sa sper pina cind o sa te vad în rochie de mireasa sau altceva care sa ma convinga ca nu mai am nici o șansă, sau, desigur dacă o sa apară alt cineva la mine în viața care sa te înlocuiască.

Nu am idee ce sa fac, nu mai vreu să-ți provoc dureri, nu vreu sa te deranjez, și dacă o sa fie, deranjul o sa fie foarte mic care sa nu te afecteze emotional

Nu m-am schimbat mult, is același ion ce a fost, doar ca puțin m-am maturizat, vad lucrurile alt fel, în unele momente o sa procedez în alt mod. Indiferența mea a dispărut și am început sa prețuiesc. Îmi place la nebunie sa iubesc.

Nu, nu sunt ideal, da nici cel mai rău, dar, dacă cu acel Ion ce am fost am putut să-ți fiu pe plac, acum sunt sigur ca o sa te pot sa te fac cea mai fericita femeie din lume. Amintește-ți ultimele 5 zile petrecute împreună, de conversațiele noastre care întotdeauna aveam despre ce sa vb, de zilele întregi ce stăteam în pat îmbrățișați necăutând nici mâncare. Amintești de momentele grele ce ți-am fost alături și desigur de nopțile noastre lungi sălbatice.


Tu ma cunoști deja, știi ce fel de băiat sunt. Vreu sa ma intalegi ca nu vreu sa te mint doar pentru ca să ne impacam și peste ceva timp din nou sa ne despărțim. M-am gindit mult la acest pas.
Vreu sa te rog mult sa te gindesti la ceia ce am spus eu. Și dacă mai simțit ceva pentru mine sau dacă crezi ca eu o sa fiu în stare sa te fac fericita. Dă-mi o șansă. Sa începem totul de la inceput, pas cu pas să-ți demonstrez ca pot sa fiu idealul tău.

P. S. Prietenii și cunoscuții tăi, la sigur ca o sa accepte alegerea ta

Orice ce nu s-ar imtimpla, o să fiu alaturi, n-o sa renunț niciodată la tine. O sa încerc să-ți ofer tot ce ai nevoie, sa te simți iubita, protejata, libera, fericita..



Ești de neuitat

Ai avut vro data asa momente? Vorbești cu o persoana, la început pare a fi totul super, persoana x e destul de amabila și comporta bine dar tu sa nu simți nimic, te plictisești, si vrei sa vorbești cu el dar de parca este ceva la mijloc, ceva anormal.
Iata eu am avut asa momente

Anul acesta vroiam mult sa ma îndrăgostesc, dar din păcate n-am reușit.
Am cunoscut citeva fete destul de drăguțe, deștepte, una chiar îmi părea ideala, ieșeam cu ea, petreceam timpul frumos, era vesel se îndrăgostise la nebunie de mine, dar nu înțelegem de ce eu nu simt nimic pentru ea, de ce nu pot sa ma îndrăgostesc și eu, e o fata destul de normala, ce nu-mi ajunge.
Am încercat sa încep o relație noua, și nu numai o data. Nu reușeam, pur și simplu renunțăm și fugeam de acestea relații pentru ca aveam o frica enorma. Ma temeam sa nu sufăr din nou. Cite se intimpla în lumea asta, divorțuri, amanți, copii abandonați, certuri, bătăi chiar și omoruri... Lumea asta chiar uita sa prețuiască ceia ce e frumos
Mii frica Petru ca mulți joaca teatru, se prefac ideali, pun măștile fericite pe fata și hai sami trăim viata...

Sunt multe fete pe lumea asta, dar tu ești deosebita de altele.
Într-adevăr, tu ești cea mai buna fata pe care am cunoscut-o.
Cu tine mas simți în siguranță
.
.
.
.

joi, 25 octombrie 2018

Vreu să-ți spun un simplu 'scuze' și nu știu cum s-o fac..

Îmi pare rău pentru comportamentul meu, cu adevărat. Îmi pare rău că tu, într-un anume fel, te-ai simțit folosita de mine.
Mesajului tatălui tău mi-o tăiat respirația, am înțeles multe. M-am simțit foarte vinovat, și tot odată îmi apăreau o sumedenie de întrebări care nu ma lasa sa dorm nopțile. De ce  fac asta? Ce mi-o făcut fata acesta? La ce bun fac aceste lucruri? De cind am devenit persoana cea ce se răzbuna? Pentru ce ma răzbun? Și.... Nimic, nu găseam niciun răspuns, nici o scuza, apsolut nimic, asta ma durea foarte mult. M-am speriat, nu ma recunoșteam, îmi venea nustiu ce sa fac ca să dispar de pe astea lume pentru rușinea care o aveam.

Am fost un copil prost, care mintea lui zbura și se gindea  doar la sine, prieteni, distracție și la multe alte prostii.
Nu știu ce sa spun, cred ca cel mai potrivit cuvint e " am fost un 'maniac' adevărat" sau, poate ca, încă sunt. Nici nustiu, ma simt pierdut.
La sigur ca și acum fac ceva incorect.

Vorbeai dese ori de cumpene în viața, eu nu știam ce înseamnă, nici nu înțelegeam, nici nu trageam atenția..  pentru mine despartirea noastra a fost prima cumpănă. Traumă emoțională. Trauma mi-o dezorganizat viața psihică, mi-am pierdut controlul. Am făcut multe lucruri urite, am depășit toate limitele.

Caatare nu exista nicio explicație sau scuza pentru ceia ce am făcut, ma simt foarte vinovat și as vrea ft mult sa ma ierți.

Iartă-mă!

miercuri, 24 octombrie 2018

luni, 23 aprilie 2018

Sunt gata sa fac orice

Da! Nici eu nu mai vreu relații de la distanta...

În perioada aceia eu n-aveam documente, bani, chiar nu era posibilitate de a veni în Italia ca să fim alături. Acum, lucrurile stau alt fel, deja documentele îs în regula. Am ceva timp de cind lucrez în Irlanda de Nord, puțin m-am pus pe picioare.

Foarte mult as vrea în Italia îmi place viata acolo. Stiu ca e greu sa găsești un loc de munca acum, dar eu cred ca o sa reușesc,  o sa pot sa fac documentele și tot ce e nevoie de a trăi acolo.

Eu nustiu ce visuri ai tu, ce planuri ai pe viitor, și dacă nu vrei în Italia, nustiu, poți sa vii aici în Irlanda, sau sa plecam în Anglia, deja m-am interesat de actele necesare și e posibil. ( cunosc un bait din md, și care a locuit 8 ani în Italia și acum e aici în Irlanda, lucram împreună.. Cred ca e satul deja de întrebările mele, )

P. S Pentru mine nu contează în ce țară sunt, Italia, Irlanda, Danemarca, Moldova.. Eu ma simt bine acolo unde ești tu!

duminică, 25 martie 2018

Eu cred ca mai este un fir subțire ce ne leagă inimile noastre

Ce zici de o mica vacanță pe 2-3 zile într-un oraș nou, de exemplu, Roma, Pisa, Veneția sau nustiu undeva în munți sau pe malul mării??
Eu cred ca e o odee bună!
Nu contează unde v-a fi, dar acolo o sa putem sa ne relaxam la maxim....

Nopțile lungi într-un hotel bun
Cina în restaurant
Vizitam locuri noi
Chopping
Plimbări
Distracție în club de noapte
Și nustiu, eu cred ca în aceste zile o sa reușim sa facem o mulțimea de lucruri frumoase

Tot ce ai nevoie, e de o valiza mica cu citeva haine de schimb și atit,
Apsolut toate cheltueile îs din partea mea. Mda, poate ca nu-ți vine a crede, și știu, pare a fi scump, dar îmi pot permite asta. As fi forte bucuros sa accepți acesta propunere.  Daca o sa refuzi eu pur și simplu o sa stau singur într-un hotel în Parma sau Pecenta cu speranța că Valentina o sa accepte sa iasă măcar la o cafea.




Am bilet spre Milano pe 26. 12 dimineața și pe 29.12 seara ma întorc.
3 nopți și 2 zile, puțin, pentru ca eu am frica ca tu n-o sa ieși nici măcar la o cafea.
Dacă visul meu o sa se împlinească pot sa fac schimbări și sa mai rămân pe citeva zile.
Apropo, nustiu dacă contează, da eu nu am spus la nimeni ca eu vin în Italia, și nici nu am de gând să spun cuiva.

P. S Nu am răbdare sa planificam mica vacanță. Te rog mult sa te gindesti la această propunere.

marți, 20 martie 2018

Principiile oamenilor intelepti.

Intelepciunea este greu de definit, deoarece include foarte multe aspecte. Nu reprezinta o singura caracteristica, ci o insirure de calitati care se refera la modul in care oamenii vad lumea si in care interactioneaza cu ea. Poate fi insa demonstrata in multe feluri, dar are o tema centrala: caracterul bun.
Toti inteleptii au un caracter bun. Principiile omului intelept:

1.Vrei sa traiesti linistit? Nu fa bine, daca nu ai fost rugat. In caz contrar vei deveni mantuitor si vei cadea in capcana triunghiului sortii (urmaritor – mantuitor – jertfa).

2.Viata are trei componente: schimbarile, alegerile si principiile.

3.Traieste dupa imaginatia ta, dar nu dupa istoria vietii tale.

4.Sentimentul de vina iti deconecteaza creierul.

5.Viata este compusa in proportie de 10% din ceea ce se petrece cu noi si 90% din atitudinea noastra fata de aceasta.

6.Ceea ce inteleptul face la inceput, prostul face la sfarsit.

7.Viata noastra este permanent utila pentru altii. Ea serveste sau exemplu sau atentionare.

8.Cu cat e mai bun prezentul, cu atat mai putin ne gandim la trecut.

9.Nimeni nu traieste de doua ori. Dar sunt foarte multi, care nu traiesc nicio singura data.

10.Viata este un ocean. E destul de greu sa inoti prin furtuna. Cei slabi se dau la fund, acolo e mai liniste.

11.Viata de 1 km este o povara, iar viata de 1 m este o fericire. Nu e nevoie sa rezolvi concomitent toate problemele vietii. Rezolva doar problemele zilei de azi. Trebuie sa suporti doar durerea momentului.

12.Minunata expresie „bel far niente”! Inseamna „bucuria de a nu face nimic”.

13. „A cadea” este parte a vietii, „a te ridica” este insasi viata. A fi viu este un cadou, a fi fericit este o alegere.

14. „Personalitate” este o semnatura pe apa. Nu ai semnat bine, ca a si disparut.

15.Orice s-ar intampla, nu lua viata prea in serios. Oricum nu vei reusi sa pleci viu din ea.

16.Pentru a fi legat suta la suta de cineva, trebuie mai intai sa gasesti legatura cu tine insuti. Cei care nu pot suporta singuratatea, ii folosesc pe altii pe post de refugiu.

17.Batalia pentru viata sau viata de dragul bataliilor. Totul este in mainile noastre.

18.Daca impreuna cu un leu flamand ar fi inchisi un om, un cimpanzeu, un babuin si un caine, primul va fi mancat omul!

19.Lacomia si fericirea nu s-au intalnit niciodata. Nu e de mirare ca nu se cunosc.

20.Viata este o poezie, dar nu marfa de la piata. Daca incerci sa fii util, vei fi folosit. Vei fi impovarat, fiindca viata nu-i poate ignora pe cei care actioneaza.

21.Omul poate rade sau plange. De fiecare data cand plangi, ai putea rade, decizia iti apartine.

22.Forta interioara este aptitudinea de a respecta muzica altuia, dar de a dansa dupa propria melodie si de a asculta propria armonie.

23.Fructele si legumele de luna nu se pastreaza mult timp.

24.Da, Dumnezeu este perfectionist, dar nu este rau intentionat.

25.Vedere agera are doar inima. Cu ochii nu poti vedea cel mai important lucru.

26.Cel care seamana vant, va culege furtuna.

27.Fericirea le zambeste tuturor. Unui numar infim – in fata, majoritatii – din spate.

28.Nu poti face nimic cu lungimea vietii tale. Dar poti face multe cu latimea si adancimea ei.

29.Experienta este un pieptene, pe care il primim de la viata dupa ce am pierdut tot parul.

30.In lume sunt foarte multi cactusi. Dar nu este neaparat sa te asezi pe toti.

31.Daca te-ai nascut fara aripi, nu te impotrivi ca ele sa creasca.

32.Jucatorii, care au transpirat pe parcursul vietii, sunt mult mai satisfacuti, decat spectatorii aroganti.

33.Daca in drumul tau intalnesti un stie-tot, accelereaza cat mai repede.

34.In viata fiecarui om se pot intampla doua tragedii. Prima: sa nu primeasca ceea
ce-si doreste cel mai mult. A doua: sa primeasca acest lucru

35.Tot ce este placut in viata, ori e nelegitim, ori e amoral, ori ingrasa.

36.Daca nu duci un leu de zgarda, nu trezi cainii care dorm.

37.Uneori, cel mai intelept e sa te prefaci prost.

38. Cateodata avem impresia ca in aceasta lume este imposibil de trait. Dar nu ai alternativa.

39.Oamenii isi rod picioarele de denivalari, dar nu de munti.

40.Viata intr-adevar este simpla, dar insistam sa o complicam.

Sursa: poatenustiai.ro

vineri, 16 martie 2018

Citate celebre despre sentimente

Rațiune versus sentimente

Sentimente durabile



Sentimente nerostite

Oameni și sentimente
Prețuiește sentimentele!
Ce rămâne în urma ta


Gândește-te bine!

Omul e schimbător


Între minte și inimă


Dictatura inimii





miercuri, 4 mai 2016

Pentru că visul meu ești tu

- Spune-mi, care este visul tău? 
- Să te am alături pentru totdeauna. Iar visul tău care e? 
- Să fim fericiți în al tău "totdeauna".

 Iubirea adevărată se întâlnește doar o dată în viață și se simte imediat. Se simte prin nopți nedormite, prin gânduri frumoase și zâmbete fermecătoare, prin zile nemaipomenit de frumoase... dar cel mai important, iubirea adevărată se simte în adâncul sufletului nostru.
 Noi suntem conștienți de sentimentele și emoțiile noastre. 

 În majoritatea cazurilor, iubirea adevărată se întâlnește după mii de greșeli și dureri copleșitoare, după semnificații incorecte de iubire și vise înfrânte. Iubirea adevărată nu e numaidecât prima. Cea dintâi e o euforie ce poate dura o vară sau chiar și întreaga vieții transformându-se în acest mod într-o iubire adevărată. 
Cea adevărată e mai mult decât atât. Cea adevărată e eros și thanatos. 
Ea ne poate da sens vieții, dar ne poate da și motiv de a nu o mai dori. 

Însă e un sentiment frumos. Fără iubire viața nu are sens. Noi mereu iubim ceva, mereu. Omul nu poate fără asta.

Și visul meu e să am alături de mine, pe tot parcursul vieții, persoana mea. Acel eros și thanatos care îmi va provoca atât fericire nemaipomenită cât și durere. Dar, vor fi sentimente ce merită trăite.
Iubesc. Și asta face din mine un OM. 
Iubesc. 

Pentru că visul meu ești tu... și pentru că visele se realizează dacă credem în ele.

Te iubesc. 


luni, 25 aprilie 2016

Noi suntem fericirea noastră

De multe ori mi se spune că sunt o persoană stranie. Mă descriu ca o persoană atât introvertă cât și extrovertă, un fel de amestec de personalități într-o singură persoană. Îmi zic că sunt amabilă și prietenoasă, dar în același timp pot fi îndepărtată și rece. 
Cred că acesta este beneficiul meu, beneficiul de a fi așa cum cer situațiile vieții. Cred că anume această personalitate este destinată mie, pentru a putea înfrunta obstacolele întâlnite în calea vieții și pentru a nu suferi. 
Sunt mulțumită tuturor celor ce au rămas alături de mine indiferent de situație, celor ce mă iubesc așa cum sunt eu și nu se așteaptă de la mine mai mult decât le-aș putea dărui, celor ce au devenit mai mult decât prieteni. Sunt fericită de a avea în preajma mea persoane de la care am ce învăța, persoane ce știu a râde de ele singure, persoane ce nu se tem de greutăți și persoane pur și simplu speciale. 
Am înțeles că oricine poate avea prieteni. Absolut oricine. Deoarece noi toți suntem diferiți, avm minusuri și plusuri, capricii și slăbiciuni... Și cea mai introvertă persoană poate deveni una extrovertă dacă are alături are persoanele ce o schimbă spre bine, ce cred în ea. 
Toți avem dreptul de a fi fericiți indipendent de ceea ce trăim.

M-am convins că pentru a fi fericiți trebuie ca acea fericire să provină din noi înșine. Noi suntem călăuzitorii emoțiilor noastre. Noi suntem responsabili de ceea ce trăim. Doar noi! 

vineri, 18 martie 2016

Îmbrățișează-mă

M-ai îmbrățișat și toate bucățile sufletului meu s-au adunat într-un unic întreg. M-ai îmbrățișat strâns, atât de strâns că puteai să mă sufoci, însă tu m-ai readus la viață. 
Erai acel dor ce îl simțeam demult, tare... acel dor sfâșietor și insuportabil ce mă stingea încet cu încetul.
Atunci când m-ai îmbrățișat mi-ai dat o parte din tine, mi-ai dăruit încredere și dragoste, mi-ai dăruit acea persoană ce-mi lipsea de atâta timp. M-ai făcut să mă simt iar a ta. 
Ți-ai luat responsabilitatea de a mă face fericită din acel moment. Ți-ai luat responsabilitatea de a mă proteja de gânduri spulberătoare, de vorbe rele și de a mă ridica de fiecare dată ce avea să cad sfâșiată de dureri și probleme. Ți-ai luat responsabilitatea de a fi bărbatul meu și de a rămâne el pe parcursul întregii noastre vieți. 
Am înflorit alături de tine. Am simțit ce e fericire, cum e să fii fericit. M-ai făcut să zâmbesc, să râd din suflet și să-i molipsesc și pe alții. Mi-ai făcut zilele mai frumoase și eu datorită ție am devenit mai liberă. 
Îmi era atât de dor de tine. Cred că nici nu îți imaginezi cât de tare mi-ai lipsit. Tot acest timp ce nu te-am avut alături m-am simțit altcineva, simțeam cum o parte din mine era pierdută, nu era prezentă. Și de fiecare dată când îți auzeam vocea mi se părea că se aproprie acea parte, dar cum vocea ta dispărea acea parte pierdută se ascundea și mai tare.
Îmi lipseau îmbrățișările tale. Acele îmbrățișări ce mă distrug și îmi adună părțile pierdute ale sufletului. Îmi lipsea vocea ta, zâmbetul tău șmecher și atât de dulce. De ai ști cât de tare te iubesc și te vreau în viața mea pentru totdeauna. De ai ști... doar de ai ști. 

Mai îmbrățișează-mă, te rog. 
Readu-mă la viață acum că am nevoie.
Mai șoptește-mi că ești lângă mine...


joi, 11 februarie 2016

Metode de a lua hotariri bune - pentru a avea parte de mai mult succes in viata si de mai putin stres.

Spune NU esecului,
  spune DA reusitei! 
  
Da sau nu prezinta un sistem practic sclipitor pe care oricine il poate folosi pentru a lua decizii mai bune, atit in viata profisionala, cit si in cea personala. 

"85% din orice esec este din vina sistemului."

O hotarire mai buna este cea care ne face sa ne simtim mai bine - in privinta felului in care o luam - si care aduce rezultate mai bune.
  Printr-o hotarire mai buna, inteleg o hotarire mai buna decit cea pe care am fi luat-o daca nu ne-am fi pus mai intii citeva intrebari extrem de importante...

"Daca nu sti ce sa faci, stii macar ce sa nu faci? "


Pentru a lua o hotarire mai buna trebuie mai intii sa incetez sa pun in aplicare o hotarire gresita.

  Toti ne temem de asta. Iti trebuie mult curaj sa renunti la lucrurile cu care esti familiarizat si care-ti creeaza un anumit confort. Dar in realitatea acesta este o metoda mult mai sigura si mai eficienta de a obtine rezultate mai bune.
   Cind in sfirsit indepartezi ceea ce nu merge, esti liber sa gasesti altceva mai bun. Si de obicei asa si se intimpla, chiar dstul de rapid. 
   Vechii chinezi au chiar o zicala ce rezuma aceasta intelepciune: "Daca vrei o ceasca de ceai fierbinte, trebuie mai intii sa o golesi de ceea ce este deja in ea.'' Daca torni ceai fierbinte intr-o ceasca plina cu ceai rece, inseamna ca ceaiul fierbinte nu va incapea in ceasca, ci se va varsa in farfurioara.

"Dupa ce ai facut ceea ce trebuie neaparat. poti sa faci si ceea ce doresti - dar asta numai dupa" 

Totul este sa te concentrezi asupra adevaratelor nevoi. Sa te concentrezi inseamna sa urmaresti cu gindul doar acele rezultate de care ai nevoie si sa te concentrezi intr-atit asupra acestor rezultate, pina la cele mai mici amanunte, incit sa vezi deja cu ochii mintii cum le-ai si obtinut."

Atunci cind urmarescdoar nevoia reala, sunt mai hotarit si iau decizii mai insirate mult mai repede.

Informatii in privinta optiunilor:
rezultat 
  Mai intii, trebuie sa-mi dau seama ca probabil am citeva optiuni pe care nu le-am constientizat. Pe masura ce adun informatiile necesare, inteleg mai bine ce optiuni am . Ales optiunea care corespunde nevoii mele reale.
  Informatiile reprezinta o serie de fapte si de sentimente: adica ceea ce exista cu adevarat si ce simt oamenii in legatura cu aceste lucuri. Adun informatiile necesare . Le analizez sau, daca primesc din partea altcuiva, le verific. 

  Oare am informatiile necesare? Cine le are ? Unde sunt? Care ar fi cea mai sigura metoda de a le obtine? Le-am verificat oare eu insumi? Pe masura ce adun informatiile necesare, ce noi optiuni descopar? M-am informat in privinta optiunilor? 
  Mi-am folosit ratiunea, punindu-mi o intrebare practica: Oare stiu de ce am cu adevarat nevoie ? ma informez asupra optiunilor pe care le am si analizez totul atent, pina la capat? 
Da sau nu ? 

"Suntem propria noastra calauza in a lua hotariri mai bune."







vineri, 5 februarie 2016

Mă aștepta

Vroiam să fiu mai indiferentă către persoanele ce mă înconjoară. Vroiam să nu atrag atenția la vorbele și gândurile lor pentru că știam că nu mă voi simți bine și nu-mi va plăcea. Vroiam să fiu indiferentă cu persoanele ce cândva m-au jignit și m-au făcut să mă simt un nimeni. Vroiam să fiu mai nepăsătoare de orice. Absolut orice. Nepăsătoare și atât. 
Am dăruit dragoste și fidelitate persoanelor ce nu le meritau aceste sentimente sau trăiri.. sau nici nu știu cum să le numesc. Am dăruit prietenie și înțelegere celor ce îmi dăruiau durere și lacrimi. Ajutam și înțelegeam viața altora, dar pe a mea... o lăsam la o parte. O puneam într-un colț și ea mă aștepta. Mă aștepta să o iau, s-o șterg de praful ce se grămădea zi de zi stând acolo în acel colț uitat de mine, aștepta s-o îmbrățișez, să-i spun că mi-a fost dor și că ea e unica la mine. Mă aștepta mereu. Avea răbdare, chiar și acuma rabdă, uită, iartă, iubește. Mă ridică ori de câte ori cad în genunchi sau în întregime la pământ. Îmi vindecă rănile și îmi alină cicatricile și durerile. Mă ceartă când renunț la viitor sau la mine. Și mă susține când am nevoie de ajutor. 

Ea e unică. Una singură. 
Îndură atâtea chestii...

Am luat-o din acel colț atunci când mi-am dat seama că alta nu o să mai am. Ea m-a îmbâțișat strâns, atât de strâns că plângeam de durere și de vină. M-a strâns și nu mă lăsa. Cred că se temea să nu ajungă din nou într-un loc întunecat și uitat de mine. Nu mă lăsa. Când a văzut că plâng m-a luat de mână, se uita la lacrimile ce curgeau pe obraji și mi-a zis că mă iartă. Îmi ștergea acele lacrimi lin, atent, ca o mamă ce din nou își vede copilul după mult timp. Mi-a zâmbit și mi-a dăruit liniște și înțelegere. Eram în mâinile ei dar ea nu vroia să mă ieie. Ea aștepta ca eu să o iau de mână, să o accept, să o iubesc. Ea încă aștepta. 
Câtă răbdare...
Și... am făcut asta. Da, am făcut. 
După atâta timp am acceptat propria-mi viață. Era alături. Mă aștepta și tindea spre mine. Și eu am luat-o de mână. I-am zâmbit și am început să îi povestesc totul. Vorbeam și ea mă asculta. Vorbeam și ea mă înțelegea. Vorbeam și ea îmi zâmbea cu înțelepciunea și dragostea ei. Vorbeam și ea îmi susura libertate.

Acuma? 
Acuma eu nu o las. Mă privește și se bucură că mă are și eu la fel că o am pe ea. 
Propria-mi viață. Acțiunile și faptele mele. Fericirea și durerile. 
Îmi era dor. Îi simțeam lipsa. O vroiam.

Mă duc să îi mai vorbesc. 

Mă așteaptă. 






marți, 19 ianuarie 2016

Îți mulțumesc

Azi am înțeles ceea ce nu văd demult. Am înțeles că viața o văd altfel, nu cum e în realitate. 
Credeam că sunt altfel. O persoană mai prietenoasă, afectuoasă, o persoană mai deschisă și mai amabilă... însă nu sunt. Era doar o impresie și o aluzie de a mea. De fapt sunt persoana ce nu arată sentimente. 
Le simt, le trăiesc aceste sentimente dar nu le arăt. Le țin ascunse undeva în adâncul sufletului meu și mă alud cu gândul că cei din jur înțeleg tot ceea ce simt pentru ei. Nu și iarăși nu...
M-am îndepărtat de toți, chiar și de mine crezând că fac bine, că fac așa cum își dorește cugetul și inima mea, dar nu am făcut nimic altceva decât să mă îndepărtez și să îi fac pe cei de alături să ghicească stările mele, să mă înțeleagă greșit și să se îndepărteze și ei de la mine. 
Și faptul ăsta l-am înțeles abia azi. Mai exact vorbind, ieri vorbeam cu sora mea care la un moment mi-a zis, fără chibzeală și fără să se mai ascundă după adevăr, că eu mă feresc de ea când ea vrea să mă îmbrățișeze și să mă sărute pe obraz. La început am zâmbit iar după îmi dădeau lacrimile în ochi, pentru că analizând vorbele ei îmi dădeam seama ce fac eu din mine și din acei dragi care îmi vor binele, mă vor fericită și vor să-mi dăruiască căldura și sprijinul lor. M-am simțit rău în acel precis moment. Foarte rău. Era ca și cum căzusem în capcana mea proprie și nu puteam evada. Un adevăr crud. Un adevăr ce mi-a deschis ochii la realitate. 
Persoana care într-un mod sau altul se sacrifică pentru fericirea mea stându-mi alături mereu, la bine și la greu, indipendent de ceea ce se întâmplă, mi-a dat de înțeles că sunt eu vinovata situației. Sunt eu aceea ce nu accept dragostea oferită mie, nu accept căldura, nu accept să fiu răsfățată și nici măcar gândul că cineva mă poate face fericită. 
Acest adevăr a fost ca o gaură în cerul de hârtie a unei marionete, acel cer ce pentru ea reprezintă lumea sa. Da, eu trăiam într-o lume idealizată de mine insumi dar care nu era decât o aluzie. Era un cer de hârtie ce acoperea cerul adevărat, cerul pe care se pot vedea stelele, norii, soarele... Eram oarbă. 
Acuma mă pot defini reală. Mă pot defini Eu. 
Sunt eu ce m-am întors la realitate și nu mai cerșesc printr-o lume necunoscută, urâtă și opacă.


Mulțumesc!!! ♥



miercuri, 13 ianuarie 2016

Paradoxul societății de azi, drepturi - da responsabilități - nu

Zilele acestea se vorbește mult despre ceea ce s-a întâmplat în Germania în noaptea 31 decembrie 2015 -1 ianuarie 2016 în orașul Koln și despre actele violente împotriva femeilor germane. 
Zeci de emigrați au sărbătorit în modul lor ajunul noului an și au făcut un party cu focuri de artificii, punând în pericol viața multor persoane ce în acel moment erau prin apropriere. Și "bărbați" ce își băteau joc de femeile ce treceau pe lângă ei... Deci, merge vorba despre emigrații ajunși în Europa ilegal, emigrați ce cer azil politic și vor ca drepturile lor să fie recunoscute chiar dacă se află în afara țărilor lor. Merge vorba de persoane ce vor să își afirme drepturile violând la rândul lor drepturile celor ce îi ospătează. 

Eu la fel ca ei sunt străină în Europa. Trăiesc în Italia și sunt recunoscătoare țării acestea și tuturor ce m-au primit și mă respectă. Sunt recunoscătoare persoanelor ce fac totul posibil să ne asigure nouă, străinilor, legi și o viață sigură în afara patriei noastre. Sunt recunoscătoare persoanelor ce au încredere în noi și nu le e frică să se găsească prin aproprierea noastră, fără să le fie greță de a auzi limbă și comportament străin, pentru că cât de mult nu ne vom stărui să părem de-a lor niciodată nu o să reușim. Și le mulțumesc. Nu doar pe persoanele acestea răbdătoare și amabile ci și toată țara în întregime pentru căldura ce o oferă și grija ce o poartă pentru fiecare persoană aflată pe teritoriul ei. 

Primul meu gând, după ce am văzut acele video în tv, a fost că persoanele celea și-au ieșit din minți. Așa și am spus în glas fără să mă mai gândesc la ceea că nu eram singură în casă. Mă uitam la acele video unde emigrați loveau femeile ce treceau pe acolo, cum se râdeau de ele și se comportau de parcă erau jucăriile lor și ce vroiau aceea făceau. Bine. Deci, ei vin în Europa, cer să li se dea documente, adăpost, ajutor financiar și social, să li se respecte drepturile și să fie tratați ca restul populației băștinașă și ca mulțumire violează drepturile băștinașilor, violează legile, impun regulile lor și cauzează multe probleme nu numai din punctul de vedere social ci și economic, politic și cultural. 
Eu justific toate acestea acțiuni ca răzbunare pentru că aici este prea mult și în țara lor nimic. Eu nu pot justifica actele acestea violente ca ceva normal. Mă îngrijorează faptul că ei tratează femeile altora într-un mod penibil și pe ale lor le țin la distanță de toți, nu cumva să fie atinse sau să le zici ceva. În niciun caz. Mi-e milă de femeile și fiicile lor. Mi-e milă de tot ceea ce fac ei pentru că se socot mai presus decât sexul feminin. Se simt mai puternici, mai importanți. Și totul asta e scârbos. Dacă demnitatea lor de bărbați, dacă pot să îi numesc așa, le permite să se comporte în acest mod cu oricare femeie, atunci de ce noi nu putem face nimic împotriva lor?!! 

Îi accept în societate pentru că nu sunt diferențe între oameni, nu există națiuni diferite sau preferințe. Suntem toți oameni, avem aceleași drepturi și responsabilități. Dar vreau să trăiesc într-o societate unde eu ca femeie voi fi respectată și acceptată la rândul meu, vreau să trăiesc într-o societate liniștită și fără primejdii, vreau să pot împărți cu cei ce mă înconjoară un loc în autobus, o masă într-o cafenea... fără frica de a fi lovită, înjurată sau mai rău... 
Societatea nu e alcătuită doar din persoane ci și din relații între acestea, din sentimente și respect. 
Aș vrea mult ca toate aceste concepte să fie înțelese de populațiile ce se mută în alte țări din motive diferite. 

Aș vrea ca femeile să fie iubite și nu bătute, să fie respectate și ascultate, să se simtă femei și nu un nimic al societății. 

Vreau o lume mai bună pentru mine, pentru cei dragi mie, pentru toată lumea!!!

luni, 11 ianuarie 2016

În noul an...

Trecutul și prezentul sunt două realități atât de vecine că nu dovedim să închidem ochii și din prezent ne mutăm în trecut. Timpul se scurge atât de repede că nu dovedim să observăm realitatea așa cum e, nu dovedim să ne vedem pe noi schimbându-ne, nu dovedim să trăim așa cum dorim, fără regrete și dezamăgiri.
A mai trecut un an pentru noi toți. Un an intens, cu multe evenimente și trăiri. Anul 2015.
Pentru acest nou an, 2016, am decis să-mi pun niște scopuri și să fac totul posibil ca măcar o parte din ele să se împlinească... dar aș dori mult toate, foarte mult. Depinde totul de mine însumi.

Recapitulând, 2015 mi-a dăruit o mulțime de momente plăcute, frumoase dar și momente triste, dezămăgiri, pierderi... Au fost de toate tipurile, și pozitive și negative. Am avut ocazia de a fi nemaipomenit de fericită și la fel de tristă. Au fost 365 de zile care m-au îmbogățit cu cunoștințe, prietenii, momente, amintiri, zâmbete, trăiri... și mi-au furat persoane, zâmbete, din fericire...

Se spune că în noul an ne așteaptă o nouă viață, sau mai bine spus se începe o viață nouă. Deci vreau să încep această viață cât mai bine posibil. Vreau să aduc fericire în viața mea și în viața celor mai dragi mie.
Sper ca fiecare să își îndeplinească visele în acest nou an și să uite de neplăceri.

Ceea ce-mi doresc în noul an e...
să învăț a zâmbi, a zâmbi cu adevărat, fără falsitate și durere
să fiu coerentă de vorbele și faptele mele
să iubesc așa cum nu am mai iubit până acuma
să dăruiesc iubire și să o primesc
să accept critica în prinvința mea și s-o accept așa cum accept și vorbele bune
să fiu mai bună
să lupt pentru scopul vieții mele și să nu mă opresc la niciun obstacol
să devin femeia ce doresc să devin
să fiu liberă din tot cugetul meu și sufletește pentru a putea dărui libertate altora
să fiu mai amabilă cu mine și cu cei dragi pentru a nu-i răni
să provoc fericire sufletelor dragi ce mereu sunt lângă mine și mă susțin în orice moment al vieții
să lupt cu rușinea ce o trăiesc de fiecare dată când vreau să fac ceva ieșit din comun 
să dansez sub plaoie și să zâmbesc
să dansez de fiecare dată când voi dori asta fără a mă simți observată
să intru cu pași mari în lumea lucrului proiectând un viitor cât mai bun pentru mine
să fac pași mari pentru a fi indipendentă de gândurile rele ce mă distrug
să pot ierta din toată inima și cugetul meu
să mă distrez
să îmi schimb gândurile, vorbele și să fiu atentă 
să țin promisiunile 
să mă plac
...

Sunt multe puncte să, multe speranțe și vise. Dar eu cred că oricine e capabil de a se schimba și de a-și schimba viața. Totul depinde de noi, de firea și dorința noastră. 

Vă doresc un an fericit, plăcut și frumos.